Evenimente

Ziua Muncii

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Izvorul Tămăduirii

În fiecare an, în prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Potrivit tradiției, Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlnește un bătrân orb care îi cere să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te ostenești, căci apă este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați". Leon va face ascultare și astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla față cu această apă, iar orbul va începe să vadă.

Sf. Irina

Aceasta a fost singura fiică născută lui Liciniu, regele din cetatea ce se cheamă Maghedon. La început sfânta s-a numit Penelope, și atât strălucea cu frumusețea trupului, încât întrecea pe vârstnicile ei. Ea trăia într-un turn înalt zidit de tatăl său, cu treisprezece fecioare frumoase, având multă avere spre slujba ei, și scaun, masă și sfeșnic, toate făcute de aur. Și era când a fost așezată acolo de șase ani, fiind învățată de oarecare bătrân Apelian, pe care îl rânduise Liciniu să intre la dânsa. Într-una din zile, ea a văzut că a venit o porumbiță, și aducând o ramură de măslin, a pus-o pe masă; iar un vultur aducând o cunună făcută din flori a pus-o pe masă.

Sf. Apostol Ioan

Acest Sfânt Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el, odată, pești la marea Tiberiadei cu fiii săi, a venit Iisus și, stând pe țărm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicând: "Iacob și Ioan, veniți după mine și va voi face pe voi pescar de oameni". Deci, lăsând ei pe tatăl lor în corabie, au mers după Iisus și mult i-a iubit pe dânșii.

Acest Ioan a fost, mai întâi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și învățase de la acesta să creadă în Iisus, că el este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii, și așa, cunoscându-L pe Iisus, împreună cu Andrei, au vorbit amândoi, pentru prima dată cu Domnul. Sfântul Ioan Evanghelistul a fost însă unul din cei doisprezece Apostoli, aleși de Iisus, și era cel mai tânăr din ceața Sfinților Apostoli, drept aceea, și tradiția Bisericii arată că el a trăit până aproape de sfârșitul veacului apostolic (adică până aproape de anul o sută). Sfântul Ioan era, apoi, unul din Apostoli cei mai apropiați ai Domnului Iisus, încât, în Evanghelia sa, el se numește "ucenicul pe care îl iubea Iisus (Ioan, 21, 20), negreșit pentru fecioria și darurile lui. Este ucenicul care la Cină s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a adăpat din Tainele lui Hristos. Este ucenicul căruia Domnul, când era răstignit pe Cruce, i-a încredințat pe Preacurată Să Maica, iar, după Înălțarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stâlpii Bisericii lui Hristos, împreună cu Sfântul Petru și Iacov, rudă Domnului.

Sf. Constantin

Sfântul Constantin a rămas cunoscut până în timpurile noastre mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea în legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, precum și pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325; aceste acțiuni sunt considerate factori majori ai răspândirii religiei creștine. Reputația sa de primul împărat creștin a fost recunoscută de către istorici începând cu Lactanțiu și Eusebiu de Cezareea până în timpurile noastre, deși în mediile neortodoxe încă mai există dispute cu privire la sinceritatea convingerilor sale religioase. Acestea ar fi fost alimentate de suportul pe care l-a arătat în continuare zeităților păgâne, precum și faptul ca s-a botezat abia spre sfârșitul vieții.

Sf. Elena

Cel mai probabil, Sfânta Elena s-a născut în Drepanum (numit după aceea Helenopolis) din Golful Nicomidia și se presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menționată de Geoffrey of Monmouth, pretinde că era fiica regelui britan Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita escaladarea războaielor dintre britani și Roma. Monmouth declară apoi că ea a fost prezentată ca o regină deoarece nu avea frați care să moștenească tronul Britaniei. Constantius Chlorus a divorțat de ea (circa 292) pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora.