Pe site ai acum un test de inteligență cu 35 de întrebări. Fiecare întrebare este o grilă de nouă figuri, cu ultima lipsă, iar tu trebuie să alegi figura care se potrivește. La prima vedere nu e clar nici ce se cere, nici de ce ar măsura asta inteligența. Aici găsești povestea acestui tip de test, ideea pe care se bazează și, mai ales, exemple rezolvate pas cu pas, ca să știi ce ai de făcut.
Cum a apărut ideea de IQ
Povestea începe la Paris, în 1905. Psihologul Alfred Binet și colaboratorul lui, Théodore Simon, au primit de la ministerul educației o sarcină practică. Trebuiau să găsească o metodă prin care să se vadă care copii au nevoie de ajutor suplimentar la școală. Au făcut o serie de probe de dificultate crescândă, iar rezultatul unui copil era comparat cu ce reușesc, în medie, copiii de o anumită vârstă. Așa a apărut noțiunea de vârstă mentală. Un copil de șase ani care rezolvă probele unui copil de opt ani are vârsta mentală de opt ani.
În 1912, psihologul german William Stern a propus să se împartă vârsta mentală la vârsta reală. Rezultatul, înmulțit cu 100, este coeficientul de inteligență, adică IQ. Americanul Lewis Terman a adaptat scala lui Binet la Universitatea Stanford, în 1916, iar testul a ajuns celebru sub numele Stanford–Binet.
Formula aceasta are o problemă. La adulți nu mai are sens să vorbești despre vârstă mentală. De aceea, din 1939, psihologul David Wechsler a introdus scorul actual. Rezultatul tău este comparat cu al oamenilor de aceeași vârstă, iar scala este construită așa încât media să fie 100 și abaterea standard 15. Asta înseamnă că IQ 100 este exact la mijlocul populației.
Cine a inventat matricele progresive
Testele din prima parte a secolului XX cereau multe cuvinte, cunoștințe de matematică și de cultură generală. Cine nu știa bine limba sau nu mersese la școală pierdea puncte nu pentru că gândea mai prost, ci pentru că nu avea informațiile cerute. Psihologul britanic John C. Raven a căutat un test care să se bazeze cât mai puțin pe ce ai învățat și cât mai mult pe felul în care gândești.
Raven fusese elevul lui Charles Spearman, cel care observase, în 1904, un lucru ciudat. Cine se descurcă bine la un fel de probe se descurcă de obicei bine și la altele, chiar foarte diferite. Spearman a explicat asta printr-un factor comun, pe care l-a numit factorul g, adică inteligența generală. Raven a vrut să măsoare cât mai direct o parte din acest factor, capacitatea de a vedea relații între lucruri și de a descoperi singur regula. În 1936 a publicat Matricele Progresive, un test fără niciun cuvânt, făcut numai din figuri.
Există trei variante clasice. Cea colorată se dă copiilor mici. Cea standard are 60 de întrebări, în cinci serii. Cea avansată are 36 de întrebări și se folosește la adulți. Întrebările sunt așezate de la ușor la greu, iar la cele mai multe trebuie să alegi dintre șase sau opt variante.
Pe ce se bazează testul
Psihologul Raymond Cattell a deosebit două feluri de inteligență. Cea cristalizată înseamnă tot ce ai învățat, vocabularul, faptele, rețetele de rezolvare pe care le știi deja. Cea fluidă înseamnă să te descurci într-o situație nouă, fără să fi văzut-o înainte, să observi un tipar și să-l continui. Matricele măsoară mai ales inteligența fluidă. Problema este mereu nouă, deci cunoștințele nu te ajută. Îți ajută doar atenția, răbdarea și capacitatea de a ține în minte mai multe lucruri deodată.
Un astfel de test nu este complet liber de influențe. Contează dacă ești obișnuit cu astfel de probleme, dacă ești odihnit și dacă te poți concentra 25 de minute. Dar este unul dintre cele mai bune mijloace cunoscute pentru a compara oamenii fără să se pună în joc limba sau școala.
Cum este făcut testul de pe site
Întrebările lui Raven sunt protejate de drepturi de autor, deci nu le-am copiat. Am folosit în schimb același principiu și am scris un program care construiește întrebări noi, din reguli. De aceea fiecare test pe care îl dai este diferit de cel dinainte și nu poți învăța răspunsurile pe de rost. Figurile se pot schimba în șase feluri.
- forma figurii, care poate fi triunghi, pătrat, pentagon, hexagon sau cerc
- mărimea, mică, medie sau mare
- umplerea, de la alb la negru, prin două nuanțe de gri
- numărul de figuri dintr-o celulă, unu, două sau trei
- orientarea, pe care o arată punctul mic din figură, care poate fi sus, în dreapta, jos sau în stânga
- rama, un contur mare care înconjoară figurile
Primele întrebări au o singură regulă. Cele din mijloc au două sau trei reguli care merg în același timp. Ultimele au patru reguli, uneori și adunări sau scăderi de figuri, iar variantele greșite sunt făcute să semene aproape cu cea corectă. Cele 35 de întrebări sunt împărțite în șapte trepte, de câte cinci întrebări. Primele zece au șase variante de răspuns, restul au opt.
Cum alegi varianta potrivită
Cel mai important lucru este ordinea în care te uiți. Cine se uită întâi la variante se lasă păcălit de ele. Merge mult mai bine așa.
- Acoperă cu gândul celula cu semnul de întrebare și uită-te doar la cele opt figuri rămase. Nu te uita încă la variante.
- Observă ce se schimbă de la o celulă la alta. Verifică pe rând forma, mărimea, umplerea, numărul de figuri, punctul mic și rama. Unele nu se schimbă deloc, iar asta este tot o informație.
- Pentru fiecare lucru care se schimbă, caută regula pe un rând, de la stânga la dreapta. Dacă nu o găsești, caută-o pe o coloană, de sus în jos.
- Când ai regulile, închipuie-ți cum arată figura lipsă. Spune-ți în gând cum este, de exemplu un pătrat mare, gri, cu punctul jos.
- Abia acum te uiți la variante și o alegi pe cea care seamănă cu figura ta. Fii atent, pentru că celelalte variante au aproape toate detaliile corecte și greșesc doar unul. Verifică fiecare lucru pe rând.
- Dacă nu vezi regula într-un minut, treci mai departe și te întorci la întrebare la sfârșit, cât timp mai ai timp.
Regulile pe care le vei întâlni sunt puține, dar se pot combina. Un lucru poate rămâne la fel. Poate crește sau scădea cu un pas la fiecare celulă. Pot exista trei valori, iar fiecare rând le conține pe toate, în altă ordine. Numărul de figuri se poate aduna sau scădea, iar regula se poate aplica pe coloană în loc de rând. Exemplele de mai jos le arată pe rând.
Exemple rezolvate
Exemplul 1, o singură regulă
Răspunsul corect este varianta 4. Se schimbă un singur lucru, mărimea. Pe fiecare rând cercul crește, întâi mic, apoi mediu, apoi mare. Deci în ultima celulă trebuie un cerc mare. Varianta 5 este tot un cerc mare, dar punctul mic a ajuns în altă parte, iar în această matrice punctul nu se mișcă niciodată. Varianta 2 este cercul mediu, adică ce se vede deja în celula de lângă.
Exemplul 2, trei forme care se schimbă între ele
Răspunsul corect este varianta 2. Aici contează doar forma. Pe fiecare rând apar toate cele trei forme, triunghiul, pătratul și cercul, dar în altă ordine. Pe rândul de jos s-au folosit deja cercul și triunghiul, deci cea care lipsește este pătratul.
Exemplul 3, două reguli deodată
Răspunsul corect este varianta 5. Se schimbă două lucruri. Numărul de triunghiuri crește pe fiecare rând, unu, doi, trei. Umplerea merge după regula celor trei valori, alb, gri deschis și negru, iar fiecare rând le are pe toate trei. Pe rândul de jos au apărut negrul și albul, deci lipsește griul, iar în ultima celulă sunt trei triunghiuri. Fiecare dintre cele două reguli, luată singură, ar lăsa mai multe variante posibile. Împreună rămâne una singură.
Exemplul 4, figurile se adună
Răspunsul corect este varianta 3. Aici forma, mărimea și umplerea nu se schimbă. Contează doar numărul de hexagoane. Pe fiecare rând, a treia celulă conține cât prima și a doua la un loc. Pe primul rând, unu plus unu fac două. Pe al doilea, unu plus doi fac trei. Pe al treilea, doi plus unu fac trei, deci în ultima celulă sunt trei hexagoane.
Exemplul 5, trei reguli
Răspunsul corect este varianta 6. Aici se schimbă trei lucruri și trebuie să le urmărești separat. Forma merge după regula celor trei valori, triunghi, pătrat și pentagon, în altă ordine pe fiecare rând. Umplerea se întunecă, alb, gri deschis, gri închis. Punctul mic se rotește cu un sfert de cerc la fiecare celulă, întâi sus, apoi în dreapta, apoi jos. În ultima celulă trebuie deci un pătrat, pentru că pe rândul de jos au fost deja pentagonul și triunghiul. Trebuie să fie gri închis și cu punctul jos. Toate celelalte variante greșesc câte un singur detaliu.
Exemplul 6, regula merge pe coloană
Răspunsul corect este varianta 7. Aici sunt două reguli, iar una dintre ele nu se vede dacă te uiți doar pe rânduri. Forma se schimbă pe rând, triunghi, pătrat, pentagon. Mărimea se schimbă însă pe coloană. Toate figurile de pe primul rând sunt mici, cele de pe al doilea sunt medii, iar cele de pe al treilea sunt mari. Ultima celulă conține deci un pentagon mare. Dacă ai căutat regula doar pe rând, ai fi rămas fără răspuns la mărime, de aceea merită mereu să te uiți și pe coloane.
Ce înseamnă un scor IQ
Scara IQ este construită ca un clopot. Cei mai mulți oameni sunt aproape de mijloc. Aproximativ doi din trei au între 85 și 115, iar aproape 95 din 100 au între 70 și 130. Peste 130 se află cam 2 din 100 de oameni. Un IQ de 145 este atins de aproximativ unul din 750, iar un IQ de 150 de aproximativ unul din 2.300.
Un lucru interesant este că media nu a rămas aceeași. Psihologul James Flynn a arătat că, în secolul XX, în multe țări, scorurile brute la astfel de teste au crescut cu aproximativ trei puncte pe deceniu. Din această cauză testele standard sunt refăcute și recalibrate din când în când, ca media să rămână 100.
Ce nu măsoară testul
Un test de matrice măsoară un singur fel de gândire, cel logic și abstract, în care ai de găsit reguli. Nu spune nimic despre creativitate, despre cât de bine te înțelegi cu oamenii, despre înțelepciune, despre talent sau despre cât de mult ești în stare să muncești pentru ceva. Un scor mare nu garantează o viață reușită, iar un scor mic nu este o sentință.
Mai trebuie să știi ceva despre testul de pe site. Pentru a spune cu adevărat cât înseamnă un anumit scor, ar trebui ca testul să fie dat unui eșantion mare și reprezentativ de oameni, apoi calibrat după rezultatele lor. Eu nu am încă aceste date. Dificultățile întrebărilor le-am stabilit după judecata mea și după felul în care sunt construite, iar rezultatul este o estimare orientativă, însoțită de un interval de încredere. Este mai puțin precisă la valori mari, peste 130, pentru că un test de 35 de întrebări nu poate deosebi bine între oamenii foarte buni. Pe măsură ce vor da testul mai mulți oameni, voi putea calibra rezultatele pe date reale.
Câteva sfaturi înainte să începi
- Fă testul odihnit și într-un loc liniștit. Ai nevoie de 25 de minute fără întreruperi.
- Nu rămâne prea mult la o întrebare grea. Treci mai departe și revino la ea.
- Dacă tot nu știi, alege varianta care ți se pare cea mai probabilă, pentru că o întrebare fără răspuns se socotește greșită.
- Un singur test nu spune totul. Rezultatul poate varia cu câteva puncte de la o zi la alta, mai ales dacă ești obosit.
