Una dintre cele mai mari probleme ale astrologului este ora nașterii. Ascendentul se mută cu un grad la fiecare patru minute, iar un certificat care spune „la 6 dimineața” poate ascunde o eroare de o jumătate de oră sau mai mult. De aceea astrologii au căutat dintotdeauna metode de rectificare, adică de corectare a orei. Una dintre cele mai vechi și mai puțin cunoscute pornește de la un singur lucru, faptul că fiecare grad al zodiacului are „stăpânul” lui. Se numește monomoiria.
Ce înseamnă monomoiria
Cuvântul vine din greaca veche și s-ar traduce „o singură parte” sau „un singur grad”. Zodiacul are 360 de grade, iar în această doctrină fiecare grad este atribuit unei singure planete, dintre cele șapte cunoscute în antichitate, de la Soare la Saturn. Spre deosebire de stăpânirea semnelor, unde Marte conduce întregul Berbec, aici o planetă conduce un singur grad, iar în același semn gradele vecine au stăpâni diferiți. Un semn de 30 de grade este așadar un mic mozaic de stăpâniri, în care fiecare planetă apare de mai multe ori.
Ideea face parte din familia mare a demnităților esențiale, alături de domiciliu, exaltare, triplicitate, termeni și fețe. Dacă termenii împart semnul în cinci bucăți inegale și fețele în trei bucăți de zece grade, monomoiria coboară până la nivelul cel mai fin, cel al gradului singur.
De unde vine
Monomoiria aparține astrologiei elenistice, cea scrisă în limba greacă în primele secole ale erei noastre, în Alexandria și în jurul ei. Tabelele cu stăpânii gradelor apar în compilații și manuale din acea epocă și din cea bizantină, iar mai târziu au fost preluate de autorii arabi și de cei medievali. Despre autorul sau școala care a inventat sistemul se știe puțin, iar manuscrisele care îl păstrează nu sunt întotdeauna de acord între ele. Unele grade au stăpâni diferiți de la o sursă la alta, ceea ce arată că tradiția a circulat în mai multe variante. Dacă vrei să citești sursele originale, caută traducerile moderne ale textelor elenistice, pentru că în limba română nu există aproape nimic despre acest subiect.
Pentru că folosirea ei a fost foarte limitată în astrologia medievală și renascentistă, monomoiria a rămas mult timp o curiozitate. A revenit în atenție când au început să fie traduse textele elenistice, iar astrologii interesați de tehnicile vechi au căutat să înțeleagă la ce se foloseau, de fapt, aceste tabele.
Cum se folosește la rectificare
Rectificarea cu monomoiria pornește de la o regulă simplă. Ascendentul și luminarul sectei, adică Soarele într-o hartă de zi și Luna într-una de noapte, trebuie să fie „în armonie”. Armonia se vede prin faptul că gradul Ascendentului și gradul luminarului au aceeași planetă drept monomoiria. Planeta aceea este un fel de factor comun, care leagă momentul nașterii, reprezentat de Ascendent, de forța principală a hărții, reprezentată de luminar.
Tabelul nu este același pentru toate semnele. El depinde de triplicitatea semnului, adică de grupa din care face parte (de exemplu Berbec, Leu și Săgetător formează o triplicitate de foc), și de secta hărții, diurnă sau nocturnă. Practic, există opt coloane de treizeci de grade, câte una pentru fiecare dintre cele patru grupe de semne, în varianta de zi și în cea de noapte.
Pașii, în cuvinte
Mai întâi se stabilește dacă harta este de zi sau de noapte, adică dacă Soarele se află deasupra orizontului sau sub el. Apoi se ia gradul luminarului, Soarele ziua și Luna noaptea, și se citește în tabel, în coloana potrivită semnului și sectei, planeta care stăpânește acel grad. Aceasta este planeta căutată.
Urmează Ascendentul. Se pornește de la ora aproximativă și de la gradul Ascendentului calculat pentru ea. În cadrul aceluiași semn, se caută în coloana corespunzătoare toate gradele care au aceeași planetă drept monomoiria. Cum fiecare planetă apare de mai multe ori în cele treizeci de grade, vor fi mai multe candidate, iar dintre ele se alege cel mai apropiat de gradul inițial. În acest fel ora nu se schimbă mai mult decât este necesar.
În sfârșit, se calculează momentul în care Ascendentul ajunge la începutul gradului ales. Acela este momentul rectificat. Pentru că un grad de Ascendent înseamnă în jur de patru minute de timp, rezultatul indică un interval de aproximativ patru minute, iar nu o secundă exactă, și de aceea astăzi se vorbește mai degrabă despre ora cea mai probabilă decât despre ora precisă.
Ce poți face pe site
Făcut de mână, calculul cere o hartă refăcută pentru fiecare oră încercată, tabelele de triplicități și multă răbdare. Pagina Monomoiria de pe acest site le face pe toate. Introduci data, locul și ora aproximativă, iar pagina găsește gradul Ascendentului potrivit și îți arată ora rectificată, împreună cu harta ei. Rezultatul îl poți salva ca o persoană nouă, cu același nume urmat de „MONOMOIRIA”, ca să îl poți compara cu harta originală și cu alte metode de rectificare, de exemplu Animodar sau Trutina.
Cât de sigură este metoda
Trebuie spus deschis că monomoiria nu este o dovadă și nici un test obiectiv. Este o tehnică tradițională, bazată pe o idee de armonie, nu pe o verificare statistică. Când ora nașterii este neclară, rezultatul ei trebuie privit ca o ipoteză de lucru, care se verifică prin evenimentele majore din viață, adică prin tranzite, progresii și direcții care se potrivesc cu ce s-a întâmplat. O rectificare serioasă folosește mereu mai multe metode și o comparație cu viața persoanei, iar când mai multe sunt de acord, încrederea crește.
Pentru cine iubește astrologia veche, monomoiria rămâne totuși o ocazie frumoasă de a vedea cum își imaginau elenii zodiacul. Nu ca pe un cerc de douăsprezece semne, ci ca pe o scară fină de trei sute șaizeci de trepte, pe fiecare dintre ele stând de pază câte o planetă.
