Configurațiile planetare formează un anumit desen pe astrogramă. Într-o configurație sunt implicate cel puțin 3 planete, ce desenează o figură geometrică specifică configurației. Este vorba deci de planete. Unii astrologi iau în calcul și punctele virtuale (MC, Lilith, NN etc) totuși acestea nu produc același tip de influență pe care o produc planetele, de aceea este recomandabil să se utilizeze doar cele 10 planete în depistarea configurațiilor. Orbul folosit este cel standard și anume de 8°.
Funcția de bază a configurațiilor este formarea unei legături între semnele implicate, prin element (foc, pământ, aer sau apă), prin calitatea acestora (cardinal, fix sau mutabil) sau prin receptivitatea lor (masculine sau feminine). Există o legătură între semnele implicate într-o configurație. De exemplu, în cazul a două semne opuse, elementul acestora este compatibil (aer cu foc sau apă cu pământ sunt singurele combinații posibile), din punct de vedere modal amândouă semnele au aceeași calitate (amândouă vor fi cardinale, fixe sau mutabile) și amândouă vor avea aceeași receptivitate (amândouă vor fi ori masculine ori feminine). De aici vedem că două semne opuse deși au energii total diferite, au totuși și elemente în comun. Dacă se conștientizează partea comună a acestora, ele pot funcționa foarte bine împreună.
| Element | Calitate | Receptivitate |
|---|---|---|
 foc |
 cardinal |
 masculin |
 pământ |
 fix |
 feminin |
 aer |
 mutabil |
|
 apă |
În cazul aspectelor majore, semnele în care se află cele două planete au întotdeauna ceva în comun, fie elementul, fie calitatea, fie receptivitatea, fie o combinație între ele. În cazul inconjuncției (aspect minor de 150°) semnele nu au nimic în comun, de aceea planetele "nu se văd" una pe cealaltă, este greu de găsit un numitor comun între ele și deci dificil de conștientizat legătura dintre ele (acest aspect se regăsește în configurația numită "Yodul").
