Etichetă: Shakespeare

Partea întâi

William Shakespeare a scris 37 de piese de teatru, 154 de sonete și 5 poeme. În dicționarul englez Oxford sunt indicate aproape 3000 de cuvinte folosite pentru prima dată în aceste opere (fashionable, arch-villain, cheap, go-between, outbreak, bedazzle, embrace, sanctimonious, pander etc), ceea ce s-ar traduce că au fost inventate de Shakespeare. Analizând piesele lui, s-a concluzionat că Shakespeare era expert în legile și procedurile legale existente la acea vreme, și că știa foarte bine limba latină și greaca veche, fiind familiarizat cu operele filozofilor latini și greci. În alte pasaje se regăsesc fraze aproximativ traduse din cărți scrise în italiană sau franceză, ceea ce arată și cunoașterea limbilor europene. Pe scurt, William Shakespeare a fost un om extrem de cultivat, un geniu al cunoașterii, ce nu ar fi putut scrie aceste opere fără să fi avut lângă el o librărie impresionantă, la fel cum nici acum opera lui nu poate fi studiată fără a avea aceleași vaste cunoștințe.

Să facem cunoștință!

William Shakespere (fără acel „a” din final) s-a născut în data de 23 aprilie 1564, în Stratford-upon-Avon, Anglia. De fapt nu suntem foarte siguri de această dată, dar ce știm cu siguranță este că botezul micului William a fost oficiat pe 26 aprilie 1564, și că la acea vreme copiii erau botezați după 2-3 zile de la naștere.

Despre viața lui nu știm foarte multe. În data de 28 noiembrie 1582 se căsătorește cu Anne Hathaway, o mândrețe de fată mai mare ca el cu opt ani. După 6 luni de la căsătorie aceasta naște o fetiță pe nume Susanna, iar doi ani mai târziu apar încă doi gemeni, Judith și Hamnet. Nu există documente care să ateste urmarea unei școli înalte, cel mai probabil studiile lui încheindu-se după urmarea unei școli gratuite, Stratford’s King’s New Grammer. În 1592, Shakespere este cunoscut drept actor în Londra, dar nu se știe cum a ajuns la Londra și cum a devenit actor. În anul 1598 apar primele cărți tipărite, cu piese scrise sub numele său (scris Shake-Speare sau Shakespeare). Undeva între 1610 și 1613 se retrage la Stratford, dar iarăși nu sunt dovezi care să confirme acest lucru. În 25 aprilie 1616 este consemnată în registrul parohiei din Stratfrod, ceremonia îngropării acestuia.

Aflăm câte ceva despre el din descrierile altor contemporani, dar adjectivele folosite sunt departe de cele la care ne-am fi așteptat. De exemplu Ben Jonson spune în 1598 că Shakespere „face de râs scena, necunoscând cele mai elementare reguli ale teatrului”. În 1601 găsim alt comentariu, nici acesta prea plăcut, ce spune că „barbarizează limba engleză, bătându-și joc de toate artele și învățăturile. Este o maimuță”. În 1616 (anul morții lui Shakespere) se spune că „este o caricatură, un parvenit, un ipocrit și un hoț”. În mod ciudat, după moartea lui comentariile devin din ce în ce mai bune și mai pline de laudă. în 1623 este comparat cu Homer și Virgil, este denumit „steaua poeților”, iar în 1641 se spune că este „unul dintre cei mai mari oameni, și cel mai vrednic de admirație, care a fost de multe veacuri”.

Se pune întrebarea cum de a reușit Shakespere să scrie ceea ce a scris, fără să fi avut posibilitatea de a se documenta corespunzător? Limba engleză predată la școala din Stratford suna cam așa: „Commether Billy Chubb, an’ breng the horren book. Ge ma the vester in the wendow, you Pat Came. What! be a sleepid? I’ll wake ye! Now, Billy, there’s a good bway; ston still there, an’ mind what I da za ta ye, an’ whan I da point na! Criss-cross girta little A, B, C. That’s right, Billy; you’ll zoon larn criss-cross row; you’ll zoon averg it, Bobby Jiffry! You’ll zoon be a scollard! A’s a purty chubby bwoy, Lord love en!”

Semnătura nu trădează o stăpânire perfectă a caligrafiei. Este o scriere mai degrabă stângace și nesigură, de parcă acum ar fi învățat să facă primele bastonașe și cerculețe.

Dacă la acestea adăugăm faptul că tatăl lui William era analfabet, copiii lui William la fel, și că până în prezent nu s-a descoperit nici un manuscris al acestor opere, putem pune la îndoială chiar faptul că Shakespere a scris ceva important. Am putea fi tentați să credem că Shakespere a fost doar un paravan, la adăpostul căruia altcineva ar fi scris aceste lucrări geniale.

Cine ești tu oare?

Gravura de mai sus a fost făcută de Martin Droeshout în 1623. Uită-te cu atenție la imagine și vezi dacă ți se pare ceva în neregulă. Dacă descoperi toate cele 7 elemente ciudate, poți să te feliciți. Ai calități de detectiv.

1. Capul este prea mare în comparație cu corpul. Nici nu se potrivește ca ansamblu, parcă este pus pe o tavă.

2. Părul abundent din lateral contrastează prea mult cu chelia strălucitoare din partea superioară a capului.

3. Este ceva în neregulă cu ochii. Seamănă prea mult între ei, parcă ar fi doi ochi drepți (ochiul stâng ar fi trebuit să fie cumva în oglinda celui drept).

4. Gura este puțin deplasată spre dreapta (dreapta noastră, cum ne uităm la imagine).

5. Apare o linie ciudată ce pornește de la lobul urechii, până în zona bărbiei. Este o linie nenaturală, ce parcă subliniază ceva ce este suprapus feței și realizează o umbră.

6. Croitul mânecilor este ciudat și nenatural. Este ca și cum o mânecă este văzută din față, și cealaltă din spate. Mâneca normală este cea din stânga lui Shakespere, cea croită curb. Mâneca lui dreaptă în schimb (cea croită drept) este văzută din spate.

7. Gulerul este ciudat. Acesta nu seamănă cu nici un alt guler din acea vreme. Este unic ca design, și ori Shakespere era un răzvrătit al modei, ori acel guler este altceva. Și seamănă destul de mult cu un scut, nu-i așa?

Toate aceste elemente ne conduc la două alternative. Ori Droeshout era un începător în ale desenului, ori aceste imperfecțiuni vor să transmită ceva, celui ce știe să le interpreteze. Prima ipoteză cade din start, Droeshout știa ce face și era un maestru al gravurii. Atunci? Care este mesajul?

Nu trebuie să fii Sherlock Holmes pentru a-ți da seama că este vorba despre cineva ce poartă o mască, mai exact cineva ce poartă masca feței lui Shakespere. Acum totul devine clar. Părul de pe frunte există, dar este acoperit de mască. Ochii sunt identici, pentru că sunt găurile identice ale măștii. Capul este prea mare, pentru că masca este puțin mai mare decât dimensiunea acestuia. Linia aceea nepotrivită dintre lobul urechii și bărbie este conturul măștii, și devine acum cât se poate de firească.

Sir Francis Bacon

Una din variantele propuse pentru personajul misterios aflat în spatele lucrărilor semnate sub numele de Shakespeare, este Francis Bacon. Un adevărat geniu al epocii, absolvent al Universității Cambridge, Bacon studiază avocatura în 1579 la Gray’s Inn și devine trezorier și membru al consiliului. Călătorește în Franța, Italia și Spania, și conduce o societate literară alături de mari scriitori precum Ben Jonson, John Lyly, John Florio, Sir John Davies și George Herbert. Scrie numeroase piese de teatru, lucrări filozofice și de știință. Este preocupat de astrologie. Vrea să îmbunătățească limba engleză, și face din aceasta idealul vieții lui.

O mare deosebire față de scrisul lui Shakespere. Semnătura lui Francis Bacon este atent concepută, și poartă în ea un simbol kabalistic secret.

Simbolul ales de Bacon în cadrul societății literare era Athena Pallas, cunoscută sub numele de Spear-shaker (lancea zeiței dădea impresia de mișcare, când reflecta razele Soarelui). Zeița poartă un coif (helmet în limba engleză), nume de unde poate să provină Wilhelm, și mai departe William. Încă un lucru interesant, Francis Bacon era cunoscut în timpurile sale sub denumirea de Apollo. Dacă ai fost atent la desenul de pe scutul-guler al lui Shakespere, atunci ai observat probabil și razele de soare desenate pe acesta. Încă un detaliu pe care îl bifăm ca rezolvat.

În cartea sa De Dignitate & Augmentis Scientiarum, publicată în anul 1645, apare acest desen interesant. Aici Bacon are mâna dreaptă puternic luminată, spre deosebire de mâna sa stângă care este în umbră. Cu degetul mâinii drepte arată spre cartea mare și larg deschisă din fața sa, iar cu mâna stângă ajută un copil să urce un munte. Copilul are în mână o carte mai mică, închisă. Are ochii închiși și capul întors de la drum, dar nici Bacon nu se uită spre copil ci undeva în fața sa. Pe vârful muntelui se află un templu neobișnuit, de formă circulară. Ghici ciupercă ce-i?

Dar de ce Bacon a preferat să rămână necunoscut, și l-a promovat pe Shakespere ca fiind autorul operelor? Ca orice geniu, Bacon avea parte de nebunia lui. Toate lucrările filozofice le-a publicat sub pseudonim. Dar a găsit un mijloc de a-și lăsa semnătura în toate piesele de teatru, prin intermediul unor mesaje cifrate.

Criptogramele din text

Privesc pe fereastră, cum e vremea afară. Aseară la știri am auzit că ninge la munte. Totuși sunt destul de liniștit, pentru că va dura puțin.

Am scris un mesaj ascuns în textul de mai sus, având o cifrare asemănătoare cu cea folosită de Bacon în textele pieselor. Poți să găsești mesajul secret?

Sunt sigur că nu. Dar dacă numeri fiecare al 7-lea cuvânt, vei găsi acest mesaj. Bacon a folosit aproximativ același procedeu în textele pieselor, cheia de criptare fiind mai complicată și schimbându-se în funcție de numărul paginii.

Bibliografie:
Ignatius Donnelly – The Great Cryptogram (1888)

Partea a doua

Shakespeare a fost fără îndoială un mare cunoscător al astrologiei, în piesele lui apărând peste 100 de referiri astrologice. Este vorba în continuare despre Shakespeare, nu despre Shakespere. Dacă nu știi diferența dintre cei doi, te invit să citești prima parte a acestui articol.

În comedia „Totul e bine, când se termină cu bine”, Parolles afirmă că este născut sub un Marte dominant și puternic, dar Helena ce-i cunoaște firea lăudăroasă și temătoare, îi răspunde că acel Marte este mai degrabă retrograd, scoțând în evidență tocmai aceste calități negative ale planetei.

– Domnule Parolles, ai fost născut sub o stea milostivă.

– Sub Marte.

– Și eu mă gândeam, sub Marte.

– De ce sub Marte?

– Războaiele te-au ținut în așa fel încât trebuie să te fi născut sub Marte.

– Când era dominant.

– Când era retrograd, cred, mai degrabă.

– De ce crezi asta?

– Pentru că mergi mai mult îndărăt decât te lupți.

– Aste este o stratagemă.

– Și fugi atunci, când frica îți dă aripi…

În tragedia „Regele Lear”, găsim iarăși un pasaj interesant în ceea ce spune Gloucester. Efectul pustiitor al eclipselor este explicat foarte amănunțit, și la sfârșitul piesei vedem că previziunile se și împlinesc.

– Aceste eclipse din ultima vreme dintre Soare și Lună nu ne aduc nimic bun. Deși înțelepciunea naturii poate găsi motive întemeiate pentru asta, natura însăși este pustiită de efectele ce apar. Dragostea se răcește, prietenia se rupe, frații se despart. În orașe, revolte. La țară, discordie. La palate, trădare. Și legătura se rupe între fiu și tată. Această răutate apare pentru mine prin predicția asta: va fi fiu împotriva tatălui, regele cade din cauza naturii, va fi tată împotriva copilului. Vom vedea ce e mai rău. Comploturi, întunecime, trădare, și toate dezastrele ne urmăresc din umbră către mormânturile noastre…

Sau în comedia „A douăsprezecea noapte”, sir Toby discută cu sir Andrew despre semnul Taurului și corespondența medicală a semnului. Desigur ambele răspunsuri sunt incorecte în mod voit.

– Nu suntem oare născuți sub Taur?

– Taur! Asta înseamnă părțile laterale și inima.

– Nu, domnule. Înseamnă picioarele și coapsele…

Dar pasajul cel mai interesant este fără îndoială cel din comedia „Cum vă place”. Ascultă întâi acest scurt fragment, înainte de a citi mai departe.

Cum vă place

Cele 7 vârste ale omului descrise de Jaques în monologul său, corespund cu cronocratorii pe care-i știm din astrologia clasică. Acești cronocratori sunt planete ce guvernează o anumită perioadă de timp (de exemplu perioadele determinate de Firdaria). Luna guvernează perioada 0 – 4 ani (bebeluș), Mercur 5 – 14 ani (educație), Venus 15 – 22 ani (emoții), Soarele 23 – 42 ani (virilitate), Marte 43 – 57 ani (ambiție), Jupiter 58 – 69 ani (meditație) și Saturn de la 70 de ani încolo (renunțare).

Dacă ai ascultat cu atenție, ai văzut că aceste etape (sau mai bine zis aceste planete) sunt descrise amănunțit, atât de amănunțit încât ne întrebăm dacă nu cumva este descrisă aici o hartă natală? Și a cui hartă natală, decât a autorului acestei piese? Pentru că văd că ți s-a aprins beculețul, mergem mai departe și desenăm atât harta lui Shakespere, cât și a lui Shakespeare (Francis Bacon).

Copil mai întâi,

Scânceşte şi varsă în braţele doicii.

Luna din harta lui Bacon se află exact peste steaua fixă Caph, din constelația Cassiopeia. Femeia așezată pe scaunul de care este legată, aduce foarte mult cu imaginea unei doici. Steaua are natura lui Saturn și a lui Venus, de aceea copilăria nu este foarte fericită. În plus Luna are mers în gol, așa că singurul loc de refulare al bebelușului este în brațele doicii. Deoarece data nașterii lui Shakespere nu este cunoscută cu exactitate, nu voi face speculații. Luna acestuia poate fi atât în Balanță cât și în Fecioară.

Apoi şcolar plângându-se, cu ghiozdanul lui

Şi faţa proaspătă dimineaţa, târându-se ca melcul

Fără nici un chef la şcoală.

Desigur, pentru că Mercurul lui Bacon are mers retrograd. El nu vrea să meargă înainte, ci încearcă să se întoarcă din drum, nu are chef să înainteze, vrea acasă (spre Ascendent). Are fața îmbujorată dimineața, fiind tocmai la răsărit și înaintea Soarelui, dar mai ales pentru că este combust. Se plânge și este trist, pentru că se află în Casa XII. O mare deosebire de Mercurul lui Shakespere ce se află în Berbec, și care este zvăpăiat și nebunatic în Casa X.

Apoi îndrăgostitul,

Oftând ca foalele nişte balade pline de suspin

Pentru chipul iubitei.

Bacon are Venus în Pești. Cum poate fi iubirea decât melancolică, nespus de romantică dar și tristă? Dragostea este trăită intens, în interior, cu sufletul. Din nefericire Venus face careu cu ambii malefici, ceea ce i-a adus cu siguranță multe motive de suspin. Căsătoria cu Alice Barnham s-a soldat cu un dezastru sufletesc, după ce a aflat de relația secretă a acesteia cu Sir John Underhill.

Ne-am fi așteptat ca acum să apară un comentariu despre Soare. Și totuși Jaques sare direct la următorul cronocrator, Marte. Acest lucru nu este întâmplător, Soarele semnificând tocmai identitatea autorului. Aceasta este ascunsă.

Soldat după aceea,

Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,

Plin de ambiţie pentru gloria lui, iute,

Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei

Chiar şi în gură de tun.

Aici găsim încă o deosebire fundamentală între cele două hărți. Martele lui Bacon este în Săgetător, în semn de foc, este aprig și iute la mânie. Este bărbos, în semnul lui Jupiter și în recepție mutuală cu el. Se-ncaieră repede, fiind în opoziție cu Saturn, și caută faima, fiind chiar pe Mijlocul Cerului. Martele lui Shakespere este în Rac, în Casa XII, este stins, calm și nonviolent. N-avem barbă, n-avem tun, n-avem nimic.

Pe urmă judecător,

Cu burta rotundă, căptuşită de claponi din cei buni

Cu ochii severi şi barba tunsă domneşte,

Plin de zicale înţelepte şi pilde moderne;

Astfel îşi joacă rolul.

Jupiterul lui Bacon face un sextil cu Soarele din Vărsător, și un sextil cu Saturn. Are parte de înțelepciunea experienței și vederile moderne ale Vărsătorului. Jupiter este în recepție mutuală de semn cu Marte, ceea ce îi aduce o anumită severitate, controlată în mod pozitiv.

Cea de-a şasea vârstă se schimbă

În nişte nădragi slăbănogi şi papuci,

Ochelarii pe nas şi chimirul într-o parte,

Pantalonii din tinereţe, păstraţi, sunt largi cât hăul

Pe coapsele micşorate; vocea puternică, bărbătească,

I s-a-ntors la glasul piţigăiat de copil, ţiuie

Şi fluieră în auz.

Ultima parte a vieții este arătată de Casa IV, unde la Bacon se află Saturn. Acesta reduce, micșorează sau blochează, cu atât mai mult cu cât este retrograd. Trupul devine mai slab, iar vorbirea este afectată, cu Saturn în Gemeni, într-un grad mai mare decât ar fi normal.

Ultima scenă din toate,

Care încheie ciudata istorie plină de evenimente

Este a doua copilărie şi totala uitare,

Fără dinţi, fără ochi, fără gust, fără nimic.

Desigur Bacon a văzut ce sfârșit crunt i se prevede în hartă, și a descris cu o tristețe profundă aceste evenimente, așa cum le vedea în hartă. Aceste versuri nu se referă la degradarea fizică a corpului, pentru că acest lucru este firesc, ci la dizgrația publică ce a suferit-o în ultimii ani ai vieții. De la o poziție măreață și glorioasă, s-a văzut fără avere, acuzat de corupție, și închis în Turnul Londrei. A fost obligat să plătească 40000 de lire sterline, ceea ce a însemnat o datorie de 23000 de lire după ce i-au fost vândute proprietățile și toate bunurile. Guvernatorul Casei IV este Mercur, aflat retrograd în Casa XII, a închisorii și uitării, iar Saturn retrograd din Casa IV aduce un sfârșit de viață sărac și fără bucurii. Dacă la aceasta adăugăm și faptul că tocmai Saturn este guvernatorul Casei XII, înțelegem de ce sfârșitul monologului lui Jaques este atât de trist.

Bibliografie
Ignatius Donnelly – The Great Cryptogram (1888)