Astrosens

Despre fapte, iertare, iubire

1010 citiri *** 17 ianuarie 2019

Abonare 1

Se spune că nu e bine să amâni lucrurile: „ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine”. Comunicarea creativă mai ales, este pentru mine hrană sufletească, muzica este echilibru pentru relaxare, linişte şi pace sufletească, iar ascultarea, observaţia şi cunoaşterea sunt satisfacţie sufletească. Pentru toate aduc mulţumirea şi recunoştiinţa mea.

Mă gândeam ce e aceea o faptă bună, cum e să ierţi definitiv pe cineva, să te simţi dezlegat şi eliberat, să te jertfeşti şi să te sacrifici pentru un ideal? Acum, când stau şi mă gândesc la toate acestea, pe fondul unei muzici de pian, cred că nu mi-ar ajunge paginile acestui caiet să scriu... şi totuşi lucrurile sunt mult mai simple..., adică;

- iertând şi iertându-te (ne), e ceva FIRESC, atâta timp cât Tatăl Ceresc ne iartă tot timpul, noi de ce nu am putea face acest lucru. Păi, nu suntem copiii Lui?

Şi din Iubire pentru Tatăl nostru, pentru Cel ce ne-a creat, e normal să-l manifestăm, în fiecare clipă a vieţii noastre.

- iertarea ne dezleagă, iar iertarea transformată care merge mai departe spre iubire, ne eliberează şi în acelaşi timp ne naştem ca şi Copii a lui Dumnezeu (ne aduce în jurul Părintelui drag, ridicând uşor capul ca acei copii care sunt fericiţi că cineva îi iubeşte - şi îi iubeşte mai ales necondiţionat – un lucru extraordinar).

Astfel, iubirea primită ne impulsionează să facem şi noi ceva şi uite aşa se nasc faptele bune de iubire. De fapt, orice gând bun e o faptă bună trimisă cu iubire. Orice mic ajutor făcut pentru cineva cu iubire, orice vorbă bună, sfat, dat cu iubire (şi dacă mai este şi puţină înţelepciune, este şi mai bine), sunt fapte bune. Atitudinea benefică plină de Iubire şi Lumină, este coş de fapte bune. Toate lucrurile mărunte la care dacă suntem atenţi să le facem cât mai bine şi cu iubire, pot fi sute, mii de fapte bune, nemaivorbind de cele care sunt mai mari, mai grele, cântăresc mai mult în viaţă, pînă la sacrificiu, jertfă, etc. Aşa că, ce motiv ar fi sau când ar mai rămâne timp să ne supărăm, când fiecare clipă – dacă o realizăm cum se cuvine este o faptă bună (dedicată din iubire Tatălui nostru). Când toate acestea se vor derula zi de zi şi firesc în viaţa fiecăruia, armonia s-ar instala în plinătatea ei iar nivelul de elevare al întregii omeniri şi al planetei ar creşte considerabil. Dar, pentru acest lucru e nevoie de mai multă capacitate de discernere şi voinţa de a face mai mult şi mai bine Voinţa Divină. Făcând bine celor din jur, fiecare ne ajutăm de fapt pe noi.