Astrosens

La început de „Un nou an ...”.

1042 citiri *** 11 ianuarie 2019

Abonare 1

E un nou început...Un început de an nou! Da...ați stat vreodată să vă gândiți dacă simțiți că este cu adevărat un nou început...sau simțiti doar o inerție a ideii de "an nou" care trebuie sărbătorit prin urale și artificii, pentru ca să conștientizăm că a mai trecut un an din viețile noastre...Hmm. Adică, am mai îmbătrânit? Lumea, pământul îmbătrânește ? Oare aceste calendare care țin așa de strict evidența anilor, cronologia derulării acestora nu sunt ca niște ceasornice care bat gongul acela terbil de final ...sau poate de început ? O nouă etapă cu desfășurări de evenimente și experiențe diferite sau poate aceleași,... plictisitor... Desi, așa cum degetele de la o mână sunt diferite toate, așa cum oamenii sunt toți unici și chiar foarte diferiți, așa și evenimentele chiar dacă par repetitive, nu vor fi niciodată aceleași. Și știți de ce? Pentru că evoluăm, pentru că suntem niște co-creatori și astfel de fiecare dată sigur ceva tot se schimbă. Ei...și acum am ajuns la gongul de ceas. De fapt, acesta e rolul lui să anunțe schimbarea. Da...Și totuși revenind la sentimentul de sfârșit sau început de etapă, perioadă (nu voi mai spune an), oare nu ați simțit mai degrabă o finalizare spre sfârșitul lunii februarie și un nou început, o nouă trezire la începutul lui martie? Revenirea la o nouă viață, la un nou suflu, sentimentul de o nouă naștere...? Totul desfășurându-se într-un proces firesc, normal...neforțat și infinit repetabil, aparent în același context, dimensiune, pe aceași treaptă și totuși într-o nouă fază de evoluție (ascensiune) naturală și necalculată, respectiv derularea planetară a anotimpurilor..
Creație, naștere, creștere și dezvoltare, maturitate, întelepciune și predarea ștafetei unui nou început...cu alte și alte experiențe și trăiri...Sigur acest aspect e valabil mai puțin acolo unde e frig sau cald în cea mai mare parte a anului...Dar la noi (deși sunt din ce în ce mai decalate și mai puțin reglate pentru perioade bine determinate, cum era cândva... ), anotimpurile au fost și pot fi acel reper al succesiunii timpului, fără însă a simții trauma îmbătrânirii, a trecerii timpului ci din contră ...ele ne ajută să înțelegem că timpul de fapt nu există, ci doar creația în nașterea și dezvoltarea sa, totul doar transformându-se. Știți vorba aceea? Nimic nu moare ci totul se transformă! Ei, așa să ne închipuim, doar atât...și vom rămâne veșnic tineri și ferice în suflete, cu fețe luminate și bucuroase de renașterea pe care chiar dacă nu o conștientizăm în totalitate, o simțim și trăim de fiecare dată, de fapt...o dată cu venirea primăverii. Deci, să considerăm că încă mai avem treburi de făcut și încheiat iar...nu peste mult și ca de fiecare dată, speranța unui nou început va apare din nou sub forma unui curcubeu pe cerul senin, anunțând ARMONIA ce a fost, este și va fi întotdeauna în infinita CREAȚIE.