„Pe 28 iunie, orele 14, Cernãuţi, Chişinãu și Cetatea-Albã erau deja ocupate de Armata Roşie. Românii localnici îi urmãreau cu îngrijorare de dinapoia perdelelor lăsate, tremurând de spaimã, în timp ce rusofonii și unii evrei îi întâmpinau cu strigăte de bucurie, cu lozinci şi steaguri roșii, pregătite din timp, pentru cã fuseseră anunțați mai dinainte de activiștii cominterniști. Armata românã, în retragere, a fost insultatã, batjocoritã tot de rusofoni şi de evrei, iar cei întâlniți izolați erau împuşcaţi. Rareori ostaşii români ripostau, cãci aveau ordin sã se abţinã, pentru a nu oferi motiv de agresiune Armatei Roşii invadatoare. Depozitele de armament au fost, cu rare excepţii, pãrãsite, din lipsã de timp. Oficialii români şi cei care nu voiau sã rãmânã sub ocupație sovieticã n-au avut timp sã-şi ia cu ei nici strictul necesar” – Ion Stefan, „Sfârtecarea României mari”„La 30 iunie Carol al II-lea renunţã la garanțiile franco-engleze; la 1 iulie cere lui Hitler sã trimitã în România o misiunea militarã; la 2 iulie îi mai cere acestuia sã garanteze frontierele României. La 4 iulie formează un nou guvern condus de industriaşul filogerman Ion Gigurtu, având la Externe pe Mihail Manoilescu, adeptul corporatismului fascist, guvern numit de acesta „guvernul disperãrii regale”, în care au fost cooptați trei legionari: Horia Sima, Vasile Noveanu şi Augustin Bideanu. A doua zi, Ion Gigurtu declarã cã intenţioneazã o „integrare sincerã” în sistemul Axei. Pentru a-i face pe plac, la 6 iulie regele înştiinţa pe Hitler cã era de acord cu sugestia acestuia de a începe negocieri cu
Ungaria
şi
Bulgaria
în problema revizuirii frontierelor.”
جوليته
JayD.Un amestec de energii astrale și praf din stele.
Acest mesaj are o imagine atașament. Te rugăm să te conectezi sau să te înregistrezi pentru a-l vedea.
‘În 1918, în urma victorilor repurtate de români împotriva dominației străine rusești si austro-ungare – în condițiile prăbușirii imperiilor vecine, înfrânte în război si de revoluțiile interne – a fost fãuritã România Mare, cuprinzând cvasitotalitatea teritoriilor româneşti, „De la Nistru pân’ la Tisa”: Basarabia, rãpitã de Rusia în 1812,
se unea cu Patria-Mamã România prin Hotãrârea Sfatului țãrii de la Chişinãu, la 27 martie/ 9 aprilie 1918; Bucovina, rãpitã de Austria în 1775,
se unea prin Hotãrârea Congresului General al Bucovinei de la Cernãuți
, la 15/ 28 noiembrie 1918; Transilvania – prin Hotãrârea Marii Adunãri Naționale de la Alba Iulia, la 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918„.„Toate aceste uniri au fost recunoscute de Conferințele de pace de la Paris în 1919-1920, dovadã a justeței acțiunii române din 1918-1919”
جوليته
JayD.Un amestec de energii astrale și praf din stele.