"Minunatilor, dupa cum observam, cei care am ales calea ascensiunii, a reamintirii a cine suntem cu adevarat si a fiintarii in acest adevar, am intrat in tavalugul curatarii de tot ceea ce nu suntem. Astfel, rand pe rand, fiecare am dat jos de pe noi, tot felul de "cojoace" vechi, credinte, concepte, limitari, frici, asteptari si multe altele si am facut-o fiecare cum ne-am priceput. Unii am ales sa fim ajutati, unii au ales sa se descurce singuri in hatisul de nedescris pe care l-am adunat fiecare in atatea intrupari. Fiecare, dupa posibilitati, ne-am ales si ajustat si viteza de trezire si curatare. Dar, ce vreau eu sa va spun acum este o observatie, concluzie, intelepciune, adunata din experienta mea pe aceasta cale: majoritatea celor plecati pe calea "trezirii" prezinta simptome de ascensiune, manifestate prin tot felul de afectiuni ale corpului fizic, prin care sinele divin ne arata subtil unde, ce si cum mai avem de lucru cu noi insine. Corpul nostru fizic e cel mai bun prieten al nostru, fiind necesar doar sa-l ascultam mereu ce vrea sa ne transmita. Aceste " boli" sunt toate energetice, nu trec cu medicamente, alopate sau naturiste, nici cu bioenergie sau alte chestii exterioare. Da, le putem ameliora putin, o vreme, dar ele reapar, sub o forma mai grava mai apoi, pana intelegem mesajul sinelui, daca tot ramanem hotarati sa terminam odata cu curatarile zgurii adunate in dimensiunea a treia si ascensiunea in cea de a cincea. Dupa cum stim, si cred ca majoritatea am inteles, nu putem ajunge in dimensiunea a cincea cu bagajele din 3 D. Este imposibil. Dar bagajele astea nu se lasa duse, e necesar sa muncim cu noi, fiecare dupa cum constientizam cauza aparitiei simptomei respective. Cauzele nu sunt fizice si de-asta, nu are rost sa incercam remedii fizice, ci doar schimband ceva la noi, la felul nostru de a fi, la cum gandim, la a ne iubi cu adevarat, din toate punctele de "vedere" si in intregimea Fiintei Ce Suntem. Ce-am observat este ca mereu, majoritatea dintre noi, avem tendinta sa cautam cauza problemelor noastre in exterior, la ceilalti, la mediu, in loc ca mereu sa ne cercetam pe noi insine, unde anume nu ne iubim suficient, pe noi sau pe "ceilalti" si sa remediem comportamentul nostru. Imediat ce ne intrebam care-i cauza, ce anume mai am de schimbat la gandirea, comportamentul meu, Sinele divin ne si da raspunsul prin cei din jurul nostru, prin "intamplarile" imediate, prin ce anume ne deranjeaza pe noi la noi insine sau la altii, noi fiind nevoie doar sa observam si sa constientizam unde-i " buba". "Buba" e mereu la noi, nu in exteriorul nostru, nu la ceilalti, chiar daca asa ni se pare. Fratilor, tot ce ne deranjeaza la "altii" inseamna ca e necesar sa cautam in noi insine unde anume nu-i iubire. "Ceilalti" sunt doar oglinzile noastre. Dar noi ce facem de obicei? Incercam si asteptam sa schimbam imaginea din oglinda. Dar asta nu functioneaza niciodata. Cand te uiti in baie, in oglinda si nu-ti place ca imaginea din oglinda nu zambeste, incerci sa ridici cu mana colturile gurii imaginii din oglinda, sau incepi sa zambesti tu, cel care priveste in oglinda? La fel este si in viata de zi cu zi, daca nu ne place cu ce anume de "intamplari" ne intalnim, sa ne cercetam pe noi, mereu si mereu, unde anume nu este iubire de tot ceea ce suntem si sa ne tot imbunatatim gandirea si comportamentul. Nu-i suficient s-o facem doar teoretic, in gandire, ci e nevoie si o schimbare in comportament. Mereu e necesar sa avem in vedere Intregul, ca noi acum asta facem, unitate, ca separarea de Sursa Ce Suntem am tot experimentat-o pana acum, suntem specialisti la asa ceva, acum e necesar sa excelam la a exersa Unitatea. E ca in povestioara cu sufletelul care a ales sa vina pe Pamant si a cerut ajutorul unui experimentat care sa-l insoteasca pana la intrarea in noul corp fizic. Ajungand aproape de Pamant, dupa ce l-a "lovit" energia de aici, speriat l-a intrebat pe intelept: "si io acuma ce e necesar sa fac?", la care inteleptul i-a raspuns ca e necesar sa traiasca astfel incat sa nu raneasca pe nimeni. Sufletelul a zis ca asta-i floare la ureche, va fi usor de facut. Cand sa intre in noul trupusor, sufletelul, disperat, si-a dat seama ca parca ar mai fi ceva de facut in noua viata si l-a intrabat din nou pe intelept: "spune-mi, te rog, ce altceva mai e necesar sa fac?", la care inteleptul i-a spus: "sa traiesti astfel incat sa nu te ranesti nici pe tine!" Si a plecat. Micul sufletel a strigat disperat, intrand in noul corp, " pai, asta o sa-mi fie foarte greu, o sa-mi trebuiasca toata viata sa ajung la maiestria sa nu ma ranesc nici pe mine, dar nici pe "celalalt"!". Asa ca dragilor, despre asta e vorba Aici, Acum, despre maiestria asta, sa ne privim, simtim si sa traim ca fiind Intregul, Totul. Fiecare a inteles Iubirea de Sine cum a reusit, in functie de el sau de altii. Dar Iubirea de Sine nu e egoism, e iubirea de Tot Ceea Ce Esti. Iubindu-te pe tine, nu e nevoie sa calci peste niste cadavre. Cum spuneam e maiestrie, dans, a te echilibra, a nu mai excela intr-o parte sau alta. Unii sunt prea egoisti, prea se gandesc numai la ei, unii prea sunt presul altuia, se gandesc numai la ceilalti. Nicio varianta din acestea doua nu e de ales, ci e de preferat sa ne simtim ca fiind Intregul si sa avem in vedere Totalitatea Fiintei Eu Sunt. Noi acum curatam, ne eliberam si de femininul distorsionat si de masculinul distorsionat si lasam locul femininului si masculinului adevarate din noi insine sa vietuiasca. Terminam cu controlul, manipularea, asteptarile, limitarile, slugarnicia, violenta, frica si fiintam ca fiinta suverana ce suntem. Asadar, sa fim cu ochii mereu pe noi insine, curatarea si eliberarea o facem la noi, nu la altii. Ce au ceilalti de curatat e problema lor, nu a noastra, noi sa ne vedem mereu de noi insine, nu de altii. Ce mai avem la noi de retusat. Da, putem observa ce mai au altii de retusat la ei insisi, dar nu inseamna ca e nevoie sa le scoatem ochii mereu cu defectele lor, asta e treaba lor, fiecare ne facem curat in ograda cand consideram necesar si cum dorim, le putem spune doar daca ne cer sfatul, ajutorul. Sunt fiinte suverane si pot hotarî singuri cum decurge viata lor, noi sa ne vedem de a noastra si de ce aport putem aduce Intregului Ce Suntem. Va multumesc si va iubesc, marete fiinte de lumina! Namaste!"
Sursa: Mariana Stanciu