Astrosens

Copilul

1065 citiri anamaria435 21 aprilie 2021

Abonare 1

Copil plăpând cu chipul blând,
Iubește-te din când în când.
Vâltoarea vieții de-ar veni, tu capul sus mereu să-l ții.
Privește-te-n oglindă și spune-mi ce vezi, un suflet cald și zâmbăreț.
Te simt, ești trist, te simt oftând, o lacrimă și-un gând.
Aș vrea să vin să te respir,
Să suflu-n vânt și să te adun.
Povara-i grea, o simți pe cap, te-apasă-n creștet și în veac.
Sinele de nu-l iubești, te-ntreb eu,
De ce trăiești?
Simți ca te sufoci și inima te arde
Ai sufletul pustiit de atâtea rate.
Suspini și speri, sau poate nu,
Te lupți, te zbați, fără sa plece...
Disperi în colțuri întunecate
Te-ascunzi, te ghemui, te agiți,
Sufletului alinare ii sta o lacrimă și-o floare!
O rană adâncă ancestrală
Ce vine-n clocot ca o lava,
Din magma sufletului s-a prelins, la kilometri în afara!
Cenușă-ti stau emoții, și abur, și foc, și suferință.
Ai vrea să poți rosti acum, în focul ce te mistuie,
Motivul disperării surd, o adiere de neputință!
Ai gol în suflet și-n stomac, ai vrea să-ți verși amara-ți viața,
Să uiți de tot și în neant, să-ți pierzi de urma și speranță!