Astrosens

către mai marelui înțelepților

1090 citiri petrutdan 4 decembrie 2019

Abonare 4

frigul mă îndeamnă să dorm
Dumnezeu și ai Lui mă dau
din mână în mână
întunericul nopții spune că-s slab
bolnăvicios
precum soarele în miez de februarie
sunt câteva lucruri care fac să-mi doresc moartea
unul este viața
pe locul doi oamenii
plus
lucrurile provocatoare
când lăcrimez după fiecare bucurie
aștept să-mi fie rău
ca un moș nicolae ce și-a zdrelit coatele și genunchii într-un hău atins
de nebunie
beau dimineața
și-n celelalte zile de luni
câte îmi pune timpul în față
precum începuturile ratate
mă gândesc că tot o avea lumea ceva dacă
pot face așa cum vreau cu zilele de întâi, de doi, de douăzeci și doi
și
de noi
las în seama cărților greutatea de a găsi un motiv asemănător iubirii
pentru ce să admir frumusețea,
nepăsarea,
murmurul atâtor miliarde de luminițe despre care
mă minți că sunt stele
înadins aprinse să-mi lumineze paharul
în care semnul infinit dezleagă limba bunului șarpe