Astrosens

PANTOFII ROȘII DE LAC

1074 citiri calimanr 31 august 2019

Abonare 2

Am încercat să găsesc în mine cea mai veche amintire de aici. Nu știu cât să fi avut: sunt rozalie, cu gropițe în obraji și în genunci, cobor două sau trei trepte, ieșind dintr-o casă.
Privesc în sus, încercând să văd soarele de afară. E cald, e vară și, întorcându-mă un pic, văd zidul înalt și albicios al casei. Strălucind puternic pe sub streașină, câteva raze îmi umplu ochii. Îmi pun o palmă la frunte ca să văd mai bine. Soarele mă gâdilă cald pe nas și mă dezechilibrez alunecând pe ultima treaptă. Cad pe pământul din fața ușii și rămân acolo umplându-mă de praf. În fața mea se află o pereche de pantofiori roșii de lac, cu interior alb, din piele. Curelușele sunt închise în găici de metal auriu. Cred eu că trebuie să mă fi descălțat în fugă; nu aveam motiv să îi las afară, să se încingă în soare.
Mă întorc cu fața în sus, privind cerul albastru. Dacă îmi întind mâinile, pot să prind norii și să mă joc cu ei. Aud un miorlăit ascuțit de pisică și încerc s-o trag de urechi. Vântul mi-o suflă și dispare transformându-se în fuior alburiu. Îl împrăștii în fugă peste tot și mă ridic brusc. Miroase a smoală. De pe acoperiș curge, neagră și plină cu fum, smoală încinsă. Cad picături peste pantofii roșii de lac. Degetele mele grăsuțe prind picăturile. Din ce în ce mai multe, curg de undeva de sus și ard totul în jur. Prin negru și fum, urc în grabă treptele încercând să deschid ușa ...