EL

1074 citiri

gracy22


Felul în care mă îmbrăţişa era ca un răsărit de soare în aplauzele zeilor. Pluteam deasupra unui ocean de iubire care invada întregul univers. Toată energia pe care o revărsam unul în celălalt îmi inunda inima şi îmi picura iubire din ochi. Miracolul pe care îl trăiam îmi hrănea orice poftă de siguranţă şi protecţie la care aş fi putut să tânjesc în toată viaţa mea. Dar toată binecuvântarea se transforma în cea mai profundă furie pentru că tânjeam după carnea lui, să îmi trec mâinile prin părul lui, să îl mângâi pe spate şi să îi simt respiraţia pe gâtul meu. Iar gândul că nu îmi va putea oferi niciodată ceva atât de banal mă scotea din magia în care ne împleteam şi îl făcea să dispară. Trebuia să lupt mai mult ca oricând cu instinctele mele umane pentru a mă putea ridica la nivelul lui şi a rămâne cât mai mult timp în vraja poveştii noastre, poveste pe cât de reală pe atât de desprinsă din basm.



4 comentarii



dora_5
Nu ma pot abtine, Gracy: cele mai frumoase iubiri sunt ale noastre, chiar daca, uneori, se termina inainte sa fim pregatiti.
12/01/2019 15:02:32

dora_5
E greu sa spui, "te rog, vreau aceasta..." , dar nu imposibil. Si, nu uita, chiar suntem perfecti in imperfectiune. :)
12/01/2019 14:58:55

gracy22
Cele mai frumoase iubiri sunt cele neimplinite.
10/01/2019 23:22:06

Mihnea
Asta se numește dragoste de pelicani. Pe cât de frumoasă pe atât de frustrantă.
10/01/2019 22:06:38



Trebuie să fii autentificat pentru a trimite comentarii





Jurnal

Aniversări aprilie

Nu ești autentificat