Astrosens

MONSTRUL DIN BUCATARIE

1092 citiri calimanr 8 ianuarie 2019

Abonare 2

- fragment -

Era iarna, cam dupa ora 6, si se intunecase de-a binelea. Patrundea cu greu nuanta alb-gri a zapezii prin scobitura ferestrei. De parca nu ar fi fost nici luna pe cer, ci si acolo doar zapada cu gauri de stele, se alungeau crãci lungi de plopi in sus, urcand prin ceata. Le vedeam asa si-mi pareau movulene dungi tremurate, cam ca-n tablourile lui M., chiar daca in vremea aceea el inca nu picta. (…)
Nu m-a deranjat niciodata sa merg prin intuneric, mai ales in locuri cunoscute. Aveam senzatia ca este un prilej nimerit sa-mi folosesc alte simturi mai… „deosebite”. Din camera de noapte mergeam desculta pe podeaua rece, trecand un hol lung, relativ ingust, care ducea exact spre bucatarie. Simteam prin talpi cum totul devine din ce in ce mai rece, cum siroiesc broboane din peretii holului, facandu-l lipicios si un pic sclipacios cand treceam pe acolo.
Nu o data, degetele de la picioare loveau pragul colturos din cadrul usii, facandu-ma sa scot flacari si sa ma invartesc pe loc, intr-un picior. Flacari ieseau doar din ochi, pe care atunci ii deschideam. Aproape in fiecare zi parcurgeam cei 20 de metri prin hol, pipaind cu degetele drumul spre bucatarie, de unde luam doua turte coapte si o cana cu ceai, apoi fugeam inapoi in camera de noapte.
In seara de iarna fara luna, doar cu crengile lungi de plopi vajaind in fereastra, m-am asezat pe taburetul de langa masa cautand un chibrit. Voiam sa aprind unul mai mult pentru mirosul de sulf.
Nu stiu nici acum ce ma atrage sau ce ma face sa vreau sa simt mirosul greu si fumul inecacios al betelor stinse cu mana scuturand aerul. Stiu doar ca atunci, in seara aceea, nu am mai scuturat mana in aer ci, cu flacara arzand batul, uitandu-ma in reflexia geamului, am vazut… monstrul din bucatarie. Am inchis ochii.
Conturul sclipitor de alb, care tinea ceva in mana, a luat-o la fuga in acelasi timp cu mine, in directie opusa.