Articole

Aventurile unui om obișnuit

Acest om obișnuit despre care voi vorbi în acest articol este nimeni altul decât Jules Verne. Sigur că Jules Verne a fost un geniu al omenirii, așa cum puțini s-au născut și probabil la fel de puțini se vor naște și de acum încolo. Adjectivul "obișnuit" pare nepotrivit în acest context, dar ce știm despre Jules Verne în afară de faptul că a scris niște cărți minunate, în care aventura și spiritul tehnic se împletesc într-un mod excepțional? Ce știm despre viața lui, despre Jules Verne ca simplu om ce manâncă, bea, doarme, este fericit sau nu, are serviciu, nevastă și copii? Să cercetăm deci viața acestui om, să vedem ce i-a determinat genialitatea și de ce amintirea lui a rămas vie chiar dacă s-a scurs mai bine de un secol de la moartea acestuia.

Jules Verne la 22 ani

Jules Verne s-a născut la 8 februarie 1828 în orașul Nantes din Franța și a fost cel mai mare dintre cei cinci frați. Tatăl lui Jules pe nume Pierre era procuror, iar mama Sophie provenea dintr-o familie de navigatori și armatori de ascendență scoțiană. Tatăl a insistat ca Jules să-i urmeze cariera și acesta a consimțit cu jumătate de gură, cu toate că nu era atras spre această meserie. În 1848 Jules pleacă la Paris pentru a studia dreptul și a prelua afacerea tatălui, dar simte din ce în ce mai mult atracția irezistibilă către literatură. Ajuns la vârsta de 23 de ani Jules spune: "Pot deveni un scriitor bun însă doar un avocat prost pentru că invariabil văd latura comică sau artistică a lucrurilor, pierzând realitatea precisă a lor." Lupta dintre cei doi continuă pe această temă, Jules terminând totuși cursurile pentru a-i face pe plac tatălui, dar petrecându-și timpul scriind poezii și piese de teatru. În plan financiar situația din acea vreme nu este chiar roză, scrierile nu-i aduc un venit constant pentru a-și plăti chiria sau mâncarea și este ajutat de mamă (ce trimite bani în ascuns) și de tată (ce-i trimite un minim necesar). Stă în frig iarna și nu se hrănește cum trebuie, ceea ce declanșează boli ale aparatului digestiv, pentru care are predispoziții ereditare. Peste un an Pierre tatăl îi oferă toată afacerea lui în valoare de 120.000 de franci francezi, în speranța că îl va aduce pe calea cea bună. Jules îi răspunde într-o scrisoare: "Oricine altcineva ar fi nebun să nu accepte oferta ta... știu cine sunt și înțeleg cine pot deveni într-o bună zi... avocatura este însă un obstacol în calea mea...". Pierre se declară învins, vinde afacerea și se retrage pentru a-și linge rănile.

Caroline

La vârsta de 18 ani Jules se îndrăgostește lulea de verișoara lui Caroline Tronçon, ce era mai mare ca acesta cu doi ani. Îi scrie poezii de dragoste ce culminează cu o mică tragedie în versuri, pentru teatrul de păpuși. Caroline, o fire rece și calculată, nu este interesată deloc de aceste versuri, pe care le ridiculizează în fel și chip, ceea ce produce tânărului amorez o criză puternică de melancolie. După câteva luni, pe data de 27 aprilie 1847, Caroline se căsătorește cu Émile Dezaunay, în vârstă de 40 ani. Jules încasează lovitura în plin, se clatină dar nu cade. După un an, Jules se îndrăgostește la fel de puternic de o fată frumoasă pe nume Herminie Arnaud Grossetière. De data aceasta iubirea este reciprocă, dar părinții fetei se opun relației, considerând că Jules este prea tânăr și nu are o situație stabilă. Colac peste pupăză, Herminie se căsătorește pe 19 iulie 1848 cu alt pretendent bogat și mai vârstic decât el cu zece ani. Jules devine nebun de durere și îi scrie mamei sale o scrisoare disperată și delirantă: "Vai, dragă mamă, viața nu este numai trandafiri și cei ce construiesc castele strălucitoare în Spania nici măcar nu le găsesc în țara lor proprie... În plus, Morpheus și-a deschis pentru mine porțile de fildeș într-o noapte și un vis fatidic a venit să-și bată aripile de liliac cu unghii curbate, pe pleoapele mele de plumb!... Doi soți tineri se pregăteau să lege un nod în altar capabil să reziste celei mai ascuțite lame a divorțului. Amândoi arătau bine și așa cum spunea Jean-Jacques, corpurile lor erau făcute pentru a le găzdui sufletele! Mireasa purta alb, simbolizând sufletul naiv al logodnicul ei. Mirele purta negru, o aluzie la culoarea sufletul ei!... Și afară un om cu găuri în coate, cu un cioc negru... cu tenul rozaliu și picioarele fin lucrate, își ascuțea dinții pe ciocanul de la ușă... Mireasa era rece la atingere și ceva ca o idee ciudată de iubire veche tremura prin ea... Pe când se deschidea camera nupțială pentru a admite cuplul ce tremura, bucurii cerești le-au inundat inimile... în timp ce un fum sulfuros și amar umplea camerele întunecate și lipsite de bucurie... Eu trebuie să mă consolez cu uciderea marii pisici cu prima ocazie... Inima mea are nevoie să se reverse! Acea ceremonie funerară avea nevoie să fie scrisă pe hârtie pentru ca într-o bună zi să pot spune: Exegi monumentum..." Această dragoste neîmplinită îl va marca pe Jules Verne pentru toată viața, declanșând un adevărat "complex Herminie". Furia sa se extinde asupra celor două femei, asupra propriei persoane pentru că își risipește dragostea pe ființe nedemne, cât și asupra întregului oraș Nantes, populat de oameni ce nu sunt capabili să-i recunoască adevărata valoare. Totuși în sinea sa este convins că Herminie încă îl iubește și că a fost forțată să se căsătorească cu un bărbat suficient de vârstnic pentru a-i fi tată. Jules Verne se va distanța de orașul natal, unde nu va mai veni decât pentru scurte perioade de timp.

Aflat la Paris și încă necăsătorit, în 1852 Jules Verne (deja are 24 de ani) pune baza unei asociații numite Les onzes sans femmes adică Cei unsprezece fără femei. Cei 11 flăcăi se întâlnesc săptămânal într-o cameră a restaurantului Brébant, aflat în apropiere de locuința lui Verne. În afară de faptul că niciunul nu era căsătorit, toți unsprezece mai aveau un lucru în comun și anume atracția către artă, muzică și poezie.

Jules Verne este ascuns în această imagine. Unde?
Pentru un punctaj suplimentar, găsește anomalia din imagine.

Totuși odată cu trecerea timpului membrii clubului încep să se căsătorească, ceea ce-l determină pe Verne, aflat într-o situație financiară precară, să-i scrie mamei sale: "Căsătorește-mă cu orice soție alegi. O s-o iau cu ochii închiși și portofelul deschis... este adevărat că mărimea pieptului este importantă, dar prefer să aibă doar un sân și o fermă în plus în Beauce, o singură fesă și pășuni imense în Normandia." Ușor de spus dar greu de făcut, pentru că toate speranțele la o căsătorie bogată sunt spulberate pe rând. Caroline 1847, Herminie 1848, Angèle 1848, Louise 1853, Laurence 1854, Erménégilde 1854, Héloïse 1854, Ninette 1855, Pauline 1855, în total nouă încercări serioase, urmate de nouă repulsii puternice. Poveștile de dragoste aveau același final, fata îl părăsea pentru un bărbat vârstnic și bogat, ceea ce l-a făcut pe Jules să exclame disperat: "Toate fetele pe care le onorez cu atenția mea se căsătoresc la scurt timp după aceea!" Ghinion? Fatalitate? Rămâne să vedem, poate deslușim ceva.

Între timp Jules Verne cunoaște mulți oameni valoroși. În ianuarie 1849 îl cunoaște pe Alexandre Dumas fiul, pe care îl consideră primul său protector și cu care începe să colaboreze. Prima sa piesă de teatru ce vede lumina scenei se numește "Les Pailles rompues" (Paiele rupte). Piesa, corectată de Dumas fiul și adusă în atenția lui Dumas tatăl, este jucată vreme de 14 nopți la Teatrul Istoric începând cu 12 iunie 1850. Ca subiect este vorba despre bătrânul conte d'Esbard, ce din gelozie își închide soția în cameră. Cei doi soți joacă jocul Paielor rupte, în care primul ce acceptă ceva din partea celuilalt pierde. Contele dă năvală în camera soției, amantul se ascunde în dulapul de haine și soțul cere soției cheia de la dulap, dar odată cu aceasta pierde jocul.

Jules Verne devine interesat de geografie și știință. La începutul anului 1851 se întâlnește cu faimosul explorator Jacques Arago, ce vizitase deja Antarctica, Mările Sudice și zburase în stratosferă. Acesta îl ia imediat sub aripa-i protectoare și între cei doi se înfiripă o prietenie puternică. Jacques îi povestește despre aventurile sale, îl invită acasă unde întâlnește mulți scriitori, geografi și oameni de știință. Îi deschide noi orizonturi și îl atrage pe Jules Verne spre un nou gen de literatură aflat în plină expansiune, și anume povestirile despre călătorii.

Honorine

În anul 1856 o cunoaște pe Honorine du Fraysne de Viane, o tânără văduvă de 26 de ani ce are deja doi copii, Valentine și Suzanne. Se îndrăgostește puternic (pentru a câta oară?) și la data de 10 ianuarie 1857 se căsătorește cu aceasta. Vrea să devină agent de bursă precum Dumas fiul pentru a avea un venit mai substanțial și îi cere tatălui 50.000 de franci pentru a-și începe cariera la bursă. Pierre se îngrijorează crezând că este vorba doar de o toană de moment a fiului său, dar Jules îi răspunde: "Văd că încă mă crezi un tânăr iresponsabil ce-și întoarce capul după orice fantezie și care nu se schimbă decât de dragul schimbării... fără îndoială nu voi abandona niciodată literatura, este o artă cu care m-am identificat... dar în același timp simt că dispun de forța, timpul și energia de a menține și altă afacere... poate părea amuzant, dar am nevoie să fiu fericit, nici mai mult nici mai puțin". Pierre cedează în final și îi acordă o zestre de 40.000 de franci. Verne începe activitatea de bursier dar nu dă dovadă de un talent deosebit, reușind mai mult să spună vorbe frumoase decât să facă bani. În scurt timp însă căsătoria îi lasă lui Verne un gust amar. Honorine, care la început îl făcea să râdă, acum îl plictisește. La scurt timp după nașterea lui Michel cei doi soți dorm separat. Jules nu este potrivit ca soț, nu poate satisface dorințele soției sale fiind prea pasionat de socializare și prea atașat de prieteni.

Michel la 8 ani

Împreună cu Honorine, Jules va avea un fiu pe nume Michel, născut la 4 august 1861. Jules Verne îl descrie ca fiind "un copil teribil" (prin aceasta trebuie să înțelegem că era un copil extrem de agitat). Devenit tată, nu are timp de educarea micului zurbagiu și o lasă pe mamă să se ocupe de creștere. Michel devine un copil răsfățat și cu ifose, are o natură instabilă și la vârsta de opt ani este încredințat unei școli cu metode speciale de educație. Aplicarea acelor metodelor speciale nu are alt rezultat decât o amplificare a răzvrătirii copilului, ceea ce determină consultarea unui psihiatru ce reușește să înrăutățească situația. Michel Verne este un rebel ce face doar necazuri, fiind de fapt o oglindire a tinereții tatălui său. Tatăl ce a suferit atât de mult din cauza modului autoritar de a fi al lui Pierre Verne, devine la rândul său autoritar. Caută să câștige mai mult pentru a-și întreține familia devenită mai numeroasă, este deranjat de plânsete spunând că nu poate scrie în aceste condiții și îi greșește vârsta cu trei ani în unele scrisori în care pomenește despre el. În 1876 Michel este trimis la o casă de corecție timp de șase luni. După doi ani, în februarie 1878, Michel este îmbarcat pe un vas care merge în Indii.

Jules Hetzel

Deși nuvelele sale fuseseră respinse în repetate rânduri, norocul lui Verne avea să se schimbe odată cu schimbarea stilului și a genului literar. Adevărata carieră a lui Verne începe în 1862, când îl cunoaște pe editorul Jules Hetzel. La 31 ianuarie 1863 se publică Cinci săptămâni în balon, din vânzarea căreia Verne câștigă destul de puțin cu toate că romanul are o popularitate imensă, chiar și în afara Franței. Verne simte că și-a găsit în sfârșit locul în lume. Încurajat de Hetzel, Verne se concentrează asupra formulei "călătoriei extraordinare", spunând entuziasmat că "este ceva modern, este nou, este o feerie științifică. Dacă va avea succes voi lăsa tot pentru că dețin o comoară, și de-a lungul anilor m-am gândit la multe altele ce vor urma acesteia." Și într-adevăr au urmat: O călătorie spre centrul Pământului (1864), De la Pământ la Lună (1864-1865), Copiii căpitanului Grant (1864-1865). La 11 decembrie 1865 Verne și Hetzel semnează un contract ce fixează un cadru strict pentru producția viitoare, scriitorul fiind obligat să scrie "în fiecare an câte trei volume în genul celor deja publicate, pentru același public și aceeași audiență". În 1871 cantitatea se modifică de la trei la două volume pe an (era vorba efectiv de volume, de exemplu Cinci săptămâni în balon reprezenta un volum, 20.000 de leghe sub mări, două volume și Copiii căpitanului Grant, trei volume). Jules Verne acceptă bucuros aceste contracte în ciuda faptului că era constrâns să scrie într-un ritm și gen impus, pentru că în acest fel își vede aspirațiile înfăptuite. În aprilie 1864 îi declară lui Hetzel: "Ceea ce vreau în primul rând, este să devin scriitor. Mai mult decât o ambiție, este o necesitate." Hetzel este un editor în adevăratul sens al cuvântului, știind să corecteze un text pentru a atinge perfecțiunea. Numeroasele scrisori schimbate între aceștia arată stima lor reciprocă. Fără impulsul lui Hetzel, Jules Verne nu ar fi devenit scriitorul pe care-l cunoaștem, lucru recunoscut de Verne într-o scrisoare către acesta din septembrie 1867, în care semnează "Verne al dumneavoastră, cel pe care l-ați inventat". Făcând o paranteză, tot Hetzel a fost editorul lui George Sand, Honoré de Balzac, Victor Hugo, Alphonse Daudet și Hector Malot.

Cinci săptămâni în balon

În 1867 Verne își propune să intre în Academia Franceză, dar nu este ales. Încearcă din nou în anul următor, când este ales Victorien Sardou. În 1883 are altă încercare dar nu reușește din cauza eșecului înregistrat cu romanul Kéraban Încăpățânatul. În 1884 își depune iarăși candidatura și face presiuni asupra lui Dumas fiul ca acesta să-l propună. Din nefericire nici de această dată nu este ales. Eșecul de a atinge această onoare ce constituie ambiția oricărui om de litere francez, va fi un subiect trist ce-l va însoți pe Verne în ultima parte a vieții, spunând că "este considerat puțin important în literatura franceză". Se putea consola totuși cu Legiunea de onoare ce-i fusese acordată în august 1870, precum și cu sumele mari de bani ce le câștigase, deși ca mulți alți autori avea ideea că partea ce-i revenea din profiturile enorme datorate vânzărilor nu era atât de mare pe cât ar fi putut fi. La 3 noiembrie 1871 Pierre Verne moare. După un an Jules Verne se mută la Amiens, unde devine membru titular al Academiei de științe, litere și arte. Între anii 1875 și 1881 este ales director al Academiei din Amiens.

Saint Michel III

Din tinerețe Jules Verne a fost atras de mare și de călătorii, reușind în 1867 să-și cumpere un mic iaht pe care l-a botezat Saint Michel, după numele fiului său. Acesta era mai mult o navă de pescuit cu un tonaj de 8 tone. Îi făcea plăcere să călătorească, dar aceste călătorii erau de fapt extensii ale muncii de birou, pentru că scrisul era însăși viața lui Verne. Cu această ambarcațiune a ajuns pe țărmurile Angliei și ale Spaniei, și pe acest iaht a scris părți din 20.000 de leghe sub mări. În 1876 Verne cumpără al doilea vas, cu un tonaj de 19 tone, pe care-l numește Saint Michel II. În noiembrie 1877 cumpără al treilea iaht, de această dată propulsat cu un motor cu aburi. Conform tradiției nava este botezată Saint Michel III. Nava are 38 de tone și necesită un echipaj de zece oameni. După câțiva ani de navigat pe mare, pe 15 februarie 1886 Verne este nevoit să vândă ambarcațiunea, a cărei întreținere devenise prea scumpă.

În seara zilei de 9 martie 1866, pe când se întorcea acasă de la clubul din apropierea casei din Amiens, Verne se întâlnește cu nepotul său favorit, Gaston. Într-o criză de nebunie acesta scoate un pistol și își împușcă unchiul de două ori, un glonte nimerindu-l pe Jules Verne în gamba stângă. Gaston este arestat și se dovedește că este bolnav psihic, rămânând închis într-un azil până ce moare la data de 13 februarie 1938. La o săptămână după ce este împușcat, află de moartea lui Jules Hetzel, eveniment ce-l devastează pe Verne. Pentru ca suferința să-i fie și mai mare, mama lui Verne moare în anul următor, pe 15 februarie 1887. Rana provocată de glonte se vindecă greu și îl lasă infirm, scriitorul șchiopătând de acum încolo pentru tot restul vieții. Verne remarcă trist că "asta este ceea ce spun doctorii, și tot ceea ce fac aceștia este să vorbească".

Verne este constrâns să devină sedentar, și își găsește o preocupare în administrarea orașului în care locuiește, Amiens. Este ales în consiliul municipal în 1888 și însărcinat să se ocupe de spectacole, circ și expoziții, inaugurând circul municipal în 1889. Verne va rămâne în consiliul municipal timp de 15 ani.

Jules Verne la 72 ani

În anul 1900 vederea îi este slăbită din cauza cataractei la ochiul drept dar refuză să se opereze, fiind ajutat de către soție și micile nepoate la citirea manuscriselor. Majoritatea romanelor scrise în acest fel apar după moartea scriitorului, de exemplu Vulcanul de aur sau Pilotul de pe Dunăre. La sfârșitul anului 1904 Jules Verne are o criză puternică de diabet, dar continuă să corecteze manuscrisul Invazia de pe mare, ce trebuia să apară în 1905. Spiritul său creativ și critic rămâne intact. Are o nouă criză de diabet pe 16 martie 1905, și moare pe 24 martie, lăsând pe biroul său manuscrisul O bursă de studii și Orașul din Sahara, pe care Michel Verne îl va publica sub numele de Uimitoarea aventură a misiunii Barsac.

Dar să ne ridică ochii spre cer, să vedem cum arată harta astrologică a lui Jules Verne și ce lucruri interesante putem afla de aici.

Harta natală a lui Jules Verne

Numele complet al scriitorului este Jules Gabriel Verne, ceea ce nu ne împiedică să numărăm rapid cele 17 litere ce îl alcătuiesc. Numărul 17 aduce noroc, Jules Verne a dobândit o aură protectivă de la nașterea sa, aduce optimism și bunătate, asigură recunoaștere și siguranță financiară. Verne a beneficiat din plin atât de recunoaștere (la nivel mondial) cât și de bani. În mod ciudat recunoașterea nu a venit din partea Academiei franceze, dar este ușor de văzut de ce. Soarele ce guvernează Casa IV a patriei, Franța în cazul domnului Verne, face un careu cu Luna (popularitate, recunoaștere). Luna face însă o conjuncție strânsă cu Jupiter (străinătatea, alte culturi, alte limbi) și un trigon cu Saturn, ce guvernează Casa IX a străinătății. Și într-adevăr cărțile lui Jules Verne sunt unele dintre cele mai traduse cărți de pe glob, ocupând locul II din acest punct de vedere, după Agatha Christie. După cum am văzut banii au venit însă greu, ceea ce nu este de mirare cu Saturn retrograd în Casa II, și cu eforturi ce au slăbit sănătatea. Acest Saturn ar fi putut fi deosebit de răutăcios, fiind în semnul Racului unde este în exil. Din fericire Saturn este ajutat prin trigoane puternice atât de Venus cât și de Jupiter, ceea ce-l salvează pe Verne de un eșec financiar ce s-ar fi conturat cu siguranță. Pentru că tot vorbim despre bani și posesiuni materiale, să tragem cu ochiul și la Punctul Norocului. Acesta este în semnul Peștilor, iar trigonul lui Jupiter ce guvernează Peștii la Punctul Norocului arată foarte clar bogăție și o viață îmbelșugată. Luna se află în Casa VI a bolilor (nu a sănătății cum se obișnuiește a fi numită în mod greșit) ceea ce aduce probleme de nutriție. Venus guvernează această Casă și are o poziție bună în semnul Peștilor (este în exaltare), ceea ce face ca bolile să fie trecute cu bine sau cel puțin să nu producă scurtarea vieții în mod deosebit. Verne a trăit 77 de ani fiind bolnav de diabet, acest diabet fiind declanșat atât de Lună cât și de Jupiter ce se află tot în Casa VI. Cum Luna guvernează Casa II a banilor și se află în Scorpion în Casa VI (într-o poziție nefavorabilă, în cădere) vedem că boala a influențat negativ câștigurile lui Verne. Cel puțin în ultima parte a vieții lucrările lui s-au împuținat la număr și nu au mai avut savoarea celor de la început. Verne era abătut, melancolic, trist. Și într-adevăr Casa IV ce arată această perioadă se află în semnul Leului, cu Soarele în Vărsător (în exil). Este o poziție rea pentru anii de la sfârșitul vieții, deși accidental Soarele este puternic în Casa X. În ultimii ani de viață cărțile de-abia apărute ale lui Verne nu au avut o vânzare bună, de exemplu Minunatul Orinoco s-a tipărit în 1898 în 5000 de exemplare și nu s-a vândut complet.

Prima literă a prenumelui este litera J, așa cum poate vedea ușor orice copil ce a învățat alfabetul. Dar ce anunță litera J? Este o literă instabilă, ce pare că se răstoarnă datorită curburii din partea de jos și de aceea arată individualitate, dinamism și inițiativă. Este o literă intelectuală și idealistă, aflată într-o căutare mentală continuă, și din acest punct de vedere îl descrie foarte bine pe Verne, ce are Ascendentul în Gemeni. Viziunea literei J este adesea inovatoare și originală. Este și o literă ambițioasă dar ce are scrupule, pentru că deține un simț moral deosebit. Litera J are nevoie de mișcare și de independență, pentru că-și făurește singură viitorul ce se desfășoară înaintea sa după fiecare decizie pe care o ia. Nu trebuie să încerci să-i impui limite sau să o ghidezi într-o direcție pe care această literă nu o dorește. Pierre Verne a învățat acest lucru foarte bine, după ce a încercat în zadar să-l determine pe Jules să-i urmeze cariera. Tatăl Pierre este simbolizat de Soare, ce guvernează Casa IV, ce se află în Casa X a carierei. Pierre a avut un cuvânt de spus în alegerea carierei fiului, și Jules nu i-a ieșit din cuvânt terminând studiile avocățești. După aceasta a ales însă propriul drum, din fericire pentru noi toți. Litera J nu acceptă situații subordonate, pentru că-i place să-și asume responsabilități. Are nevoie de spațiu, de călătorii, de cultură, pentru că-i place să creeze. Verne a fost numit părintele literaturii științifico-fantastice, scriind nu mai puțin de 65 de cărți în cadrul colecției Les Voyages Extraordinaires. Cunoaștem cu toții originalitatea și inventivitatea lui Verne, fapt pus pe seama Soarelui în Vărsător și a lui Mercur în același semn. Mercur se află exact peste steaua fixă Sadr, o stea benefică având natura lui Venus și Mercur, ce aduce dragoste de apă, de călătorii pe mare, de artă. Dar Verne nu a fost un explorator în adevăratul sens al cuvântului. A călătorit mult cu iahturile personale, asta este adevărat, dar nu a ajuns niciodată în locurile exotice despre care ne povestește în minunatele sale cărți. În principal Verne a studiat, a citit, a ascultat povestirile altor exploratori, a adunat informații din surse diverse. Casa III (scrierile) este guvernată de Lună, ce face un trigon aproape exact cu Saturn, ce guvernează Casa IX (locurile îndepărtate dar și știința). Luna face și o conjuncție aproape exactă cu Jupiter (țări exotice, aventuri) ceea ce reflectă bine scrierile sale. În principal în cărțile lui Verne găsim un amestec bine echilibrat de aventură, suspans și știință. Dacă ora de naștere este corectă, atunci Verne s-a născut când răsărea steaua fixă Rigel, ceea îi dă un spirit tehnic, original și inventiv, simțul umorului, precum și o ridicare spectaculoasă în viață. Gemenii la Ascendent și Mercur înălțat în hartă, în conjuncție cu Soarele, aduce o inteligență și o capacitate de comunicare deosebită. Careul lui Mercur cu Luna aduce o accentuare a calităților intelectuale și o atracție deosebită către tot ce este senzațional. În mod normal această atracție pentru senzațional ar fi catalogată drept un defect, dar în cazul lui Jules Verne constituie un mare avantaj. În relații litera J are adesea dificultăți, dar știe cum să atragă progresul și cum să câștige financiar. Este o literă ce-și găsește drumul creativ, cultural și ezoteric, însă trebuie să se ferească de exagerări ale egoului, ale spiritului autoritar, să se elibereze de nesiguranțe și temeri. Litera J vine cu siguranță de la Jules.

Numărând mai departe, găsim că numărul de expresie este 5. Acesta arată o minte deschisă, originalitate, precum și o mare nevoie de libertate. Numărul 5 aduce nevoia de a fi informat, de a cunoaște cât mai mult. Mai mult decât atât, analiza rațională a informațiilor face posibilă apariția a noi puncte de vedere, lucrurile pot fi privite din alt unghi, și astfel geniul lui Verne găsește o cale de a răzbate. Dar numărul 5 face acest lucru în joacă, fără efort. Gândirea diferită de a celorlalți pune la îndoială valori ce sunt bine stabilite, face să apară controverse ce sunt amuzante pentru acest număr de expresie. În afară de o curiozitate naturală și un gust pentru nou, apare și o atracție pentru senzual, atingere, muzică. Verne știa să cânte la pian și în tinerețe îi făcea mare plăcere să cânte la patru mâini împreună cu fratele său Paul. Este ușor de observat de unde apare atracția către artă și în special talentul pentru muzică și poezie, pentru că sunt sigur că ai observat de la bun început frumoasa Piramidă de apă realizată între Venus, conjuncția Lună - Jupiter și Saturn. Acum ne este mai clar de ce Verne a avut un succes răsunător cu romanul 20000 de leghe sub mări.

Ajungem la numărul dorinței, care este 33. Este un așa-numit număr maestru, ce majoritatea oamenilor îl trăiesc diminuat sau redus la numărul 6. Cei cu numărul dorinței 33 sunt destinați a deveni ghizi pentru întreaga omenire. Ei dau dovadă de o înaltă responsabilitate, au o mare înțelepciune și acordă ajutor celorlalți. Trăit la frecvență înaltă, numărul 33 dă o personalitate puternică și cel aflat sub influența lui poate deveni un mare politician, un conducător religios sau un scriitor inspirat. Este numărul creativității, al comunicării și controlului emoțional. Redus la numărul 6, numărul 33 tinde spre armonie, pace, vrea să creeze o atmosferă plăcută în mediul în care trăiește. Apare un talent artistic, multă înțelegere și compasiune pentru cei din jur. Dar Verne a reușit să atingă vibrația înaltă a numărului maestru. Scriitorul de literatură științifico-fantastică Ray Bradbury spunea că "...toți suntem, într-un fel sau altul, copiii lui Jules Verne". Amiralul Richard Byrd declara în legătură cu zborurile lui polare, că "Jules Verne m-a inspirat". William Beebe, unul din primii oameni ce au explorat adâncurile oceanelor, a devenit interesat în oceanografie din cauza romanului 20000 de leghe sub mări. Hermann Oberth, unul din părinții fondatori ai științei rachetelor și astronauticii, a fost fascinat din copilărie de cărțile lui Jules Verne, în special de Ocolul Pământului în 80 de zile și De la Pământ la Lună, pe a doua mărturisind că a citind-o de nenumărate ori, până a ajuns să o știe aproape pe de rost. Robert Goddard, considerat și el părintele rachetelor moderne, a fost inspirat în tinerețe de Războiul lumilor, carte scrisă de H.G. Wells și De la Pământ la Lună, de Jules Verne. Imaginația lui Jules Verne continuă să inspire oamenii și în ziua de astăzi, și probabil acest lucru se va întâmpla mult timp de acum încolo.

Numărul intim este 8, este vibrația ce arată o prioritate pentru putere, pentru a stăpâni o situație. Nu apreciază și înlătură oamenii ce încearcă să-i reducă valoarea sau prestigiul. Aduce tărie de caracter, mărește ambiția și capacitatea de a rezolva lucrurile, aduce succes financiar și spirit de conducere precum și o viziune materialistă asupra vieții, îndreptată către eficiență. Opiniile personale sunt bine definite, încrederea în sine și în capacitatea de a stăpâni lucrurile este de nezdruncinat. De obicei apare o finețe psihologică remarcabilă, un simț al oportunității și un entuziasm spontan ce atrage calități de lider. Acest lucru este arătat de guvernatorul Ascendentului poziționat în Casa X, precum și de Soare ce are aceeași poziție. Am văzut că numeroasele povești de dragoste ale lui Verne au avut și un puternic substrat materialist. La un moment dat pentru Verne nu mai conta aspectul fizic al femeii, dacă aceasta avea suficienți bani. Soția este arătată de Lună (și Venus) iar calitățile acesteia sunt arătate de aspectele Lunii. În harta lui Verne Luna face un aspect aproape exact cu Saturn, ce se află în Casa II a banilor acestuia și guvernează Casa VIII a banilor soției. Zestrea soției devine astfel un atribut major și esențial pentru Verne, dar cum Saturn este retrograd și în exil, banii din partea soției nu au fost chiar atât de mulți pe cât s-ar fi dorit. Numărul 8 arată și că emoțiile sunt ținute ascunse, din cauza fricii ca ele să nu fie percepute de ceilalți ca slăbiciuni. În dragoste, numărul 8 vrea totul sau nimic. Sentimentele lui Verne au fost puternice, așa cum arată și Venus în Pești, dar am văzut că Verne nu a avut noroc în dragoste, dimpotrivă. De ce s-a întâmplat acest lucru, din moment ce Venus este exaltată și Luna este bine aspectată atât de Venus cât și de Jupiter? Putem găsi mai multe motive, dar cel mai important este careul dintre Soare și Lună. Este esențial ca Luminariile să facă un aspect bun pentru o căsnicie fericită. Acest careu ar fi putut să conducă chiar spre un divorț, dar Venus și Jupiter au împiedicat acest lucru. Mai vedem că Luna este în cădere și în Via Combusta iar Jupiter ce guvernează Casa VII și semnifică soția este în Casa VI a servitorilor, iarăși o indicație că Honorine nu a fost exact ceea ce dorea Verne. Dacă folosim toate cele 10 planete, găsim că Neptun este punctul median dintre Lună și Venus, ceea ce arată tendința de a fi ușor de sedus și în final tendința către o dragoste nefericită. Pentru că suntem la capitolul amour, să ne amintim de Michel, micul zurbagiu ce i-a scos peri albi tatălui. Michel este simbolizat de Mercur ce guvernează Casa V a copiilor, ce din nefericire este combust și occidental. Acest lucru a făcut ca Michel să fie atât neglijat cât și asuprit de către Jules Verne, relațiile lor devenind mai cordiale către sfârșitul vieții scriitorului.

Dacă tot am pornit pe acest drum numerologic, să vedem care este numărul drumului vieții. Iată că este numărul 2, ce aduce nevoia de cooperare, comunicare, asociere, prietenii, căsătorie. Pentru acest număr, contactele umane sunt primordiale ca importanță, pentru că prin intermediul cunoștințelor și relațiilor se produce avansarea și bunăstarea. Aceasta înseamnă însă și o tendință spre compromis, spre conciliere, există o diplomație de a nu cere prea mult în așa fel încât toți să aibă de câștigat. Deși a înființat clubul Celor 11 burlaci, Jules Verne a dorit căsătoria. Nu era făcut pentru a sta singur. Este ușor de confirmat acest lucru și în harta natală, unde vedem Nodul Nord în semnul Balanței. Dar Venus în Casa XI poate arăta că și-a iubit mai mult prietenii decât soția. Să ne aducem aminte de protectorii pe care i-a avut, fiecare contribuind cu ceva la realizarea lui Verne: Alexandre Dumas fiul, Alexandre Dumas tatăl, Victor Hugo, Jacques Arago, Jules Hetzel.

Aduceri aminte

În anul 1902 Georges Méliès face primul film SF, după cartea lui Jules Verne, De la Pământ la Lună. Dacă vei avea răbdarea să urmărești acest film (durează 15 minute) vei vedea primele efecte speciale din istoria cinematografiei. Filmul a avut un răsunet mondial la vremea respectivă tocmai din cauza acestor efecte speciale (de exemplu umbrelele-minune, aselenizarea rachetei, lupta cu căpetenia insectoizilor lunari sau decorurile ce dau impresia de mișcare celestă). Vizionare plăcută!

Mai jos poți asculta versiunea dramatizată de Gellu Naum în 1955 a povestirii 20000 de leghe sub mări. Audiție plăcută!

Bibliografie:
William Butcher - Jules Verne, The Definitive Biography (2008)