Articole

Vânătoarea de comori

Cred că fiecare dintre noi a visat la descoperirea unei comori, pentru că de mici am fost învățați despre existența lor. Îți aduci aminte de Ali Baba din povestea celor 40 de hoți și celebra formulă magică, "Sesam deschide-te"? Sau romanul lui Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo? Sau poate cartea lui Robert Stevenson, Insula comorii? Din cerșetor se poate ajunge prinț, dacă individul deține informațiile corecte. Ei bine, îți dau o veste bună. În lume chiar există comori, ce așteaptă să fie descoperite. Dacă te tentează ideea, cu ajutorul unui detector de metale poți găsi obiecte deosebite ce pot fi încadrate drept comori, atât la figurat cât și la propriu. Teoretic s-ar părea că oricine poate să găsească una din aceste comori, însă practic lucrurile sunt puțin diferite.

Mary Hannaby

Mary Hannaby avea 57 de ani când a făcut o astfel de descoperire. Demonstrând tenacitatea lui Edison când a descoperit becul, aceasta a cutreierat timp de 7 ani câmpurile din Anglia, dedicând 6 ore în fiecare duminică pentru această activitate aparent inutilă. Timp de 7 ani nu a găsit nimic interesant în afară de o mândrețe de proteză dentară, dar asta nu i-a domolit nicidecum elanul.

Comoara lui Mary

În iunie 2009 norocul a fost de partea ei. Aparatul a scos zumzăitul obișnuit, iar fiul ei William însărcinat cu săparea de gropi s-a pus pe treabă. Mare le-a fost mirarea când au scos la lumina zilei o iconiță de aur veche de 600 de ani, de dimensiunile unui timbru, evaluată la 250.000 lire sterline. Se pare că doamna Hannaby a fost destul de supărată când în urma licitației susținută pe 9 iulie la Casa Sotheby din Londra, nu a obținut decât un fleac de 38.000 lire sterline.

Să vedem un alt exemplu, asemănător ca formă dar diferit ca substanță.

James Hyatt

În data de 17 mai 2009, James Hyatt, un băiețel în vârstă de doar 4 ani, își manifestă dorința de a descoperi și el ceva cu aparatul care face buz-buz. Tatăl lui pe nume Jason îi arată rapid cum se manevrează detectorul, un Fisher F75 primit de la bunicul lui James, un împătimit al acestui tip straniu de vânătoare.

Comoara lui James

Aparatul era mai mare decât James, așa că tatăl susținea detectorul de metale, iar băiețelul baleia încet în stânga și în dreapta. După ce au găsit câteva cuie precum și o cataramă de la o zgardă de câine, s-a întâmplat minunea. La 20 de cm în pământ îi aștepta un medalion din aur, pierdut de o persoană neatentă acum 400 de ani. Fericit că a găsit o comoară adevărată, băiețelul a declarat reporterilor că "nu au avut o hartă, pentru că doar pirații au hărți". Nu știu cât valora la vremea aceea, dar acum medalionul este cotat la 2,5 milioane lire sterline. Întrebat dacă James va primi un detector de metale, tatăl a mărturisit că a vorbit deja cu Moș Crăciun să-i aducă unul.

Atât Mary cât și James au făcut o descoperire grozavă. Dar lui Mary i-au fost necesari 7 ani, pe când lui James i-au fost de ajuns 7 minute. Mary a muncit, iar James s-a jucat. Amândoi au avut noroc, dar adevărul este că unii sunt mai norocoși decât alții.

Să mergem mai departe în timp, de exemplu undeva pe vremea lui William Lilly. Și este chiar bine dacă facem acest lucru, pentru că de această dată vânătorul de comori nu este altul decât maestrul Lilly. Dacă în vremurile noastre se apelează la "noroc" pentru a găsi o comoară, să vedem cum a procedat Lilly în vânătoarea sa.

William Lilly

Găsirea generală a locației

"Am descoperit ceea ce bănuiam demult, comoara este ascunsă în Catedrala Sfântului Paul. Mercur este poziționat în unghiul nordic al Casei IV, Capul Dragonului este tot acolo, și cum Soarele este Semnificatorul, trebuie să fie vorba despre aur. Semnul este de pământ, deci comoara este îngropată undeva."

Se folosește procedeul clasic pentru cazul în care există îndoieli sau neclarități, panaceul binecunoscut, și anume harta orară. Nu se ia tot câmpul la cercetat pe principiul tractorului ce ară fiecare centimetru de pământ, ci se delimitează o zonă cât mai mică.

Obținerea acordului proprietarului

"Decanul ne-a acordat libertatea de a căuta comoara, cu mențiunea că dacă se va descoperi ceva, biserica va avea o parte din comoară."

Această parte a rămas neschimbată până în zilele noastre. Oricine face căutări pe terenul altcuiva, trebuie să aibă acordul acestuia, iar suma obținută din vânzarea obiectelor găsite se împarte în mod egal între cei doi.

Găsirea exactă a locației

Biodetecție cu nuiele de alun

"Am folosit nuiele de alun, mergând de jur-împrejurul schitului. În partea vestică a acestuia nuielele s-au întors una spre cealaltă, semn că, comoara era aici."

Avantajul biodetecției este că nu ai nevoie de aparatură sofisticată. Nuiaua din alun este un pic mai ieftină decât un detector de metale, iar parametrii tehnici ai instrumentului cresc direct proporțional cu priceperea operatorului.

Săpătura și găsirea propriu-zisă

"Muncitorii au săpat aproape doi metri, când am găsit un sicriu. Dar pentru că nu era greu nu l-am deschis, lucru pe care l-am regretat nespus după aceea."

Am uitat să spun că era noapte. Închipuiți-vă scena: o noapte friguroasă de iarnă, vântul șuieră cu o forță de neînchipuit, torțele licăre și stau gata să se stingă, umbrele joacă pe pereți într-un mod amenințător. Parcă nu-ți mai arde să deschizi și un sicriu, nu-i așa?

Lupta cu demonii

"Vântul a pornit din senin, și cu atâta forță, încât aveam impresia că toată partea vestică a bisericii va cădea pe noi. Nuielele nu se mai mișcau deloc, toate lumânările și torțele se stinseseră, în afară de una. Am dat ordin să fie alungați demonii, și când acest lucru a fost terminat, totul s-a întors la normal. Ne-am dus fiecare la casele noastre, pe la ora 12 noaptea. Nu am mai participat de atunci la asemenea acțiuni."

Ceea ce s-a întâmplat în povestirea lui Lilly, și nu se regăsește în nici o povestire din zilele noastre, este adăugarea elementului spiritual, mai precis conștientizarea demonilor ce păzesc comoara. Aceștia își fac apariția în mod fizic, și sunt alungați prin practici oculte.

Dealtfel există avertismente despre păzitorii comorilor, în cărțile vechi ce tratează acest subiect. Referitor la acest lucru, în Cheia Regelui Solomon se spune că:

"Pămîntul este locuit de un mare număr de ființe și spirite, ce cunosc locurile în care sunt ascunse comorile. Adesea se întâmplă ca oamenii ce caută aceste comori să fie molestați sau chiar omorâți de aceste spirite..."

Așa că luați aminte, și nu uitați că orice acțiune trebuie să dețină și o componentă spirituală, mai ales dacă doriți să participați la acest gen de acțiuni.

Bibliografie:
William Lilly - Willim Lilly's History of his Life and Times (1668)
Harrison Ainsworth - Old St. Paul's (1841)