Principiul 90/10

acum 3 ani 6 luni #1 de misa23
Principiul 90/10 was created by misa23
Ce inseamna asta? Care e? Ce presupune? E bine sa-l cunosc?

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 ani 6 luni - acum 3 ani 6 luni #2 de gallardo
Replied by gallardo on topic Principiul 90/10
Cu totii trecem printr-o perioada incarcata, trebuie sa luam decizii sau suntem pusi in fata unor situatii limita.
Daca esti genul de persoana optimista, increzatoare in puterile proprii, care stie ce vrea si careia
nu ii este teama sa isi asume riscuri, FELICITARI!
Insa ce te faci daca esti complet opusul unei astfel de persoane si in situatii stresante ai reactii deplasate
si care de cele mai multe ori se termina prin a rani pe cineva.
Aici intervine ceea ce se numeste "Principiul 90/10" :
10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla,
pe cand 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla.
Interesant, nu-i asa?
Practic avem control asupra vietii noastre in proportie de 90% iar restul de 10%
sunt evenimentele pe care nu le putem controla.
Sa exemplificam cu cateva situatii reale in care nu avem control asupra ceea ce ni se intampla:
masina nu mai porneste; avionul are o intarziere, ceea ce da planurile peste cap;
in trafic, cineva iti taie calea brusc;
Restul de 90% este determinat in totalitate de tine. Cum?
Prin reactia ta la evenimentele ce au loc. Nu poti opri ploaia sa nu cada, dar poti controla reactia ta.
Te poti enerva pentru ca iti strica planurile de plimbare sau poti alege sa refaci planul si
sa stai in casa,urmarind un film sau citind o carte.
Iata un alt exemplu, probabil familiar multora:
Iei micul dejun cu familia ta. Fiica ta varsa ceasca de cafea pe tine cand esti deja imbracat de servici…
Nu ai nici un control asupra a ceea ce tocmai s-a intamplat.
Ce urmeaza va fi determinat de reactia ta.
Iti certi fiica pentru ca a varsat cafeaua pe tine. Ea incepe sa planga.
Dupa ce iti certi fiica te intorci spre sotia ta si o critici pentru ca a pus ceasca prea aproape de marginea mesei.
Umeaza o scurta cearta aparent nevinovata.
Te grabesti sa te schimbi.
Cand te intorci vezi ca fiica ta a fost prea ocupata cu plansul pentru a-si termina micul dejun si a se pregati de scoala.
A pierdut autobuzul. Sotia trebuie sa plece la servici imediat.
Tu te grabesti sa ajungi la masina pentru a-ti duce fiica la scoala.
Pentru ca esti in intarziere, conduci cu 70 km/h intr-o zona cu limita de 40 km/h.
Dupa 15 minute interziere si plata unei amenzi, ajungi la scoala.
Fiica ta fuge din masina la ore si nici macar nu te saluta la plecare.
Dupa ce ajungi la servici cu 20 minute intarziere, realizezi ca ti-ai uitat servieta acasa.
Ziua a inceput ingrozitor si pare ca devine din ce in ce mai rea.
Abia astepti sa ajungi acasa.
Cand ajungi acasa, observi ca exista o tensinue in relatia cu sotia si cu fiica ta.
De ce?
Din cauza modului cum ai reactionat dimineata. De ce ai avut o zi proasta?
Cine sau ce a fost de vina? Cu siguranta tu.
Uite ce s-ar fi putut si ar trebui sa se fi intamplat.
Cafeaua este varsata pe tine. Fiica ta este pe punctul de a incepe sa planga.
Tu spui calm:“Nu-i nici o problema draga mea. Trebuie doar sa fii mai atenta data viitoare.”
Te duci si te schimbi.
Iti iei servieta, si revii la timp sa iti vezi fiica plecand la scoala cu autobuzul.
Se intoarce si iti face cu mana.
Ajungi cu 5 minute mai devreme la servici si saluti pe toata lumea.
Colegii te vad bine dispus si iti arunca un alt gen de priviri. Te simti bine. Observi diferenta?
Doua scenarii diferite. Ambele au inceput la fel. Dar s-au terminat diferit.
De ce? Datorita modului cum ai reactionat.
Iata in continuare cateva scenarii asemanatoare cu care fiecare dintre noi s-a confruntat.
Se apropie termenul limita pentru finalizarea unui proiect
Concentratia este la maxim dar simti ca inca mai ai atatea de facut si nu stii de unde sa incepi.
In loc sa te imparti in zece actiuni simultan, incearca acest mic exercitiu pentru a-ti elibera mintea si
a-ti intari vointa:
Aseaza-te confortabil, inchide ochii si asculta-ti respiratia.
Gandeste-te ca te eliberezi de tensiune de fiecare data cand expiri.
Apoi imagineaza-te facand toate lucrurile necesare pentru a duce la bun sfarsit proiectul.
Imagineaza-ti totul in detaliu. Imagineaza-ti degetele relaxate pe tastatura in timp ce scrii.
Iar la final vizualizeaza-te terminand lucrul si bucurandu-te de timpul ramas.
Deschide usor ochii si revino treptat la activitatea ta.
Nu poti dormi? Respira profund
Poti face acest truc ori de cate ori iti este greu sa pui capul pe perna si sa dormi.
Ajuta la reducerea tensiunii si limpezirea gandurilor.
Asezat pe spate, cu capul si picioarele mai ridicate decat trunchiul pentru a perminte
abdomenului sa se relaxeze complet si pentru a putea respira adanc.
Cu mainile pe abdomen, inspira si expira de cateva ori incercand sa simti
miscarea acestora in ton cu respiratia.
Continua sa respiri adanc, numarand in gand treptat,
pana simti ca incepi sa te relaxezi,din ce in ce mai mult .
Daca cineva spune ceva negativ despre tine, nu fi ca un burete.
Lasa atacul sa se prelinga ca apa pe sticla. Nu lasa comentariile negative sa te afecteze.
Reactioneaza corect si nu iti vor strica ziua.
O reactie gresita poate duce la pierderea unui prieten, la pierderea serviciului, sau poate produce stres.
Stresul – boala secolului care omoara cei mai multi oameni se bazeaza anume pe asta.
Cercetarile au aratat ca nu evenimentele in sine dauneaza omului,
ci atitudinea pe care omul isi permite sa o aiba in legatura cu acele evenimente.
Trairea interioara, atitudinea, poate sa duca la consumuri uriase de energie
in moduri total neconstructive si inutile.
Pentru un astfel de consum de energie dezastruos,
omul trebuie sa plateasca cu suferinta, boala, chin, nefericire.
Absolut tot ce facem, oferim, spunem sau chiar gandim este ca un bumerang.
Se va intoarce la noi… Daca vrem sa primim, trebuie mai intai sa invatam sa oferim…
Doar invatand sa daruim, inima ne va fi plina de dragoste…liniste si impacare.
Tu cum procedezi in 90% din timp?
viataverdeviu.ro/principiul-90-10
Stephen Covey - The 90/10 Principle

Buna dimineata Misa !
Eu propun ptr.tine urmatorul exercitiu :
doar asculta pana la capat te rog urmatoarea melodie si incearca sa fredonezi versurile cu voce tare.
Pe masura ce fiecare vers se termina elibereaza tot oxigenul din plamani,
pe pauza dintre versuri inspiri, e ok ?
(dupa terminarea melodia, daca doresti o mai poti asculta si repeta exercitiul)
Crezi ca poti face asta ?

Astept reactia ta, adica cele 90 % procente,
cand ai timp sa-mi scrii ceea ce ai simtit :ms:

Sometimes you gotta run before you can walk
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: Nick, misa23

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 ani 6 luni #3 de Nick
Replied by Nick on topic Principiul 90/10
Deocamdata apar eu si spun ca reactionez cu mare si mult calm,la ceea ce se mai intampla prin apropierea mea.Pe unii ii cam enerveaza,calmul meu.Iar eu sunt si mai calma si zic - ce castigi daca te grabesti/enervezi/ori alte de-astea....
Apoi na,n-am ce face mai mult si ...imi vad de calmul meu!:P
Cam las cei zece la suta sa-si faca treaba!


جوليته
JayD.Un amestec de energii astrale și praf din stele.
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: gallardo

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 ani 6 luni #4 de misa23
Replied by misa23 on topic Principiul 90/10
Multumesc Saz. Am sentimentul ca stiam sau simteam asta, dar e foarte impotrant ca cineva a formulat in scris, intr-o prezentare sistematizata si logica. Mi se pare important ca am citit asta, si DA, de multe ori atitudinea mea a dus in directii nefericite. Poate de acum inainte se vor rari situatiile nefericite provocate de atitudine. In mod cert articolul ma va ajuta si la noua incercare de a renunta la fumat.
Referitor la exercitiul propus, iti voi scrie dupa ce il fac. Poate in seara asta. Zilele astea am fost ocupat si emotionat pentru ca fetita mea cea mare termina clasa a 12-a. Vrea sa dea la medicina si sa se specializeze in psihiatrie. Azi a avut cursul festiv, dupa aia am mers la masa. Abea acum am ajuns acasa si trebuie sa iau o pauza.
Mai am ceva "de lucru" pentru a ajunge la modul de viata si gandire pe care mi l-am propus. Mai am multe de indreptat. Dar incet incet merg inainte. Nu am cum sa zic "de azi fac totul bine". Lucrurile trebuie sa devina naturale, obisnuite, ca mod de viata. Daca le grabesc, urmeaza exceptiile dupa care renuntarea.
De multi ani studiez (daca pot sa ma exprim asa si iata ca pot :lol: ) MODUL DE A PUNE PROBLEMA. Si referitor la mine si referitor la altii. Am avut unele discutii si cu copii mei despre asta. Cum pui ploblema? E mai bine asa? De ce? Se putea mai bine? Cine sunt eu ca sa stabilesc ce e mai bine? Pot asta? De ce?
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: gallardo, Nick

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 ani 6 luni - acum 3 ani 6 luni #5 de gallardo
Replied by gallardo on topic Principiul 90/10
Felicitari Misa,
pentru fetita cea mare !
Multa bafta la examene ! :)

Exercitiul il poti face oricand ai timp,
eu aseara cantam cu baiatul meu prin casa,
din ce in ce mai tare melodia aceasta minunata a Lanei del Ray si am ajuns amandoi la concluzia ca acel Cor interpreteaza cu mai multa vibratie
melodia decat interpreta insasi !
Poti canta si tu impreuna cu fetele, ce zici ?

In ceea ce priveste intrebarile tale,
,,Cine sunt eu ca sa stabilesc ce e mai bine? Pot asta? De ce?,,
spun doar ceea ce am aflat pana acum :
indiferent ce facem (eu, tu, el, ea etc) nu putem interveni in liberul arbitru al unei alte persoane ca sa o influentam, decat max.1%, atat ne permite Divinitatea.
Cu alte cuvinte, nu putem controla ceea ce se intampla in jurul nostru,
iar cei care au impresia ca pot manipula se inseala ! Pot doar influenta cu max.1% decizia de moment a altcuiva, acesta din urma avand cele aprox.90 procente la dispozitie sa ia hotariri pe moment sau mai tarziu.
Que sera, sera !

Sunt curioasa care iti va placea mai mult, reinterpretarea sau originalul ?
Dar fetelor ?


Sometimes you gotta run before you can walk
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: Nick

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

acum 3 ani 6 luni - acum 3 ani 6 luni #6 de misa23
Replied by misa23 on topic Principiul 90/10
Multumesc
Corul are mai multa profunzime zic eu. Nu e genul meu de muzica dar o parere tot am.
Intrebarile mele nu se refereau la liberul arbitru. Stiu ca nu e bine nici sa incerci sa intervii aici. Totusi, citeste urmatorul articol. Desi contine unele ambiguitati si unele neclaritati (in opinia mea) ideea e interesanta. Nu am verificat daca e real, dar cand ma voi intalni cu prietenul meu fizicianul (un mare fizician) (nu ca eu nu m-as ocupa de fizica, dar 2 pareri sunt mai valoroase ca una) voi discuta si asta. Am observat ca toti oamenii de stiinta, dupa ce trec de un anumit nivel se indreapta spre spiritualitate (fara a renunta la stiinta - le imbina). Oare ce ne spune asta?
Iata articolul. E prezent in multe locuri pe net. Ultimul paragraf...

Timpul s-ar putea derula dinspre viitor spre trecut, lucrurile pot exista simultan în multiple stări, iar vechea dilemă a copacului care se prăbuşeşte într-o pădure ar putea să nu fie legată doar de prezenţa unui martor care să-l audă căzând ci şi, cumva, de a şti dinainte dacă va fi sau nu văzut, conform unui nou studiu publicat de revista Nature Physics, informează site-ul secondnexus.com.

În general cu toţii suntem de acord că trecutul este cel ce influenţează prezentul care la rândul său influenţează viitorul. Probabil că aproape nicio persoană care nu suferă de afecţiuni psihice sau nu este sub influenţa drogurilor nu ar putea susţine că evenimentele viitoare le pot influenţa pe cele din trecut. Şi totuşi acest lucru ar putea să se schimbe în lumea plină de paradoxuri a fizicii cuantice.

Pentru un om obişnuit, înţelegerea lumii observabile, dominată de fizica newtoniană, clasică, ţine de "bunul simţ". Timpul se scurge dinspre trecut spre viitor, lucrurile nu pot exista decât într-un singur loc într-un anumit timp, iar dacă un copac cade într-o pădure fără ca nimeni să-l observe va produce un sunet. Nişte fizicieni de la Universitatea Naţională din Australia (ANU) nu sunt însă de acord că lucrurile sunt atât de simple.

Noul studiu publicat în Nature Physics "demonstrează că totul ţine de măsurarea directă", susţine profesorul asociat Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. "La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct", a adăugat el.

Această concluzie aparent absurdă derivă din rezultatele a două experimente, dintre care unul mai vechi, un "clasic" pentru fizica cuantică şi unul care a fost încheiat cu succes în urmă cu doar câteva săptămâni.

Experimentul clasic:

Oamenii de ştiinţă au observat de mult timp comportamentul ciudat al particulelor de lumină, fotonii, în cadrul aşa-numitului Experiment al celor două fante. Atunci când lumina a fost proiectată asupra unui ecran în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod neprevăzut, de-a dreptul schizoid. Experimentul implică o configuraţie simplă, un "tun" care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în aşa fel încât să emită doar câte un singur foton. Aceşti fotoni trec prin cele două fante, existând şi o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alţii prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceştia creează în mod misterios mai multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor de trecere. Acesta ar fi rezultatul aşteptat atunci când o rază constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obţine ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în acelaşi timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în acelaşi timp. Atunci când sunt puşi senzori în jurul fantelor pentru a urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur şi simplu prin observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăşi nu ar fi reală. Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realităţii. Acest experiment poate fi replicat şi cu electroni şi cu orice alt tip de particulă.

Acest principiu se află în centrul fizicii cuantice. O particulă aşa cum este fotonul se comportă ca şi când ar avea mai multe stări indefinite, în suspensie. Ea nu are proprietăţi fizice şi este definită în schimb de un set de probabilităţi conform cărora ar putea exista într-una sau alta din respectivele stări. Aceste probabilităţi nu sunt doar rezultatul unor teorii bombastice din fizica modernă ci se află la baza noţiunilor noastre moderne de chimie şi fac posibile tehnologii precum microprocesoarele şi reacţiile nucleare. Modernitatea nu ar fi existat aşa cum o cunoaştem fără aceste proprietăţi bizare ale particulelor.

Aici intervine cea de-a doua ciudăţenie: Atunci când fizicienii observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuşi faptul că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Orice ar face oamenii de ştiinţă, ori de câte ori observă în mod direct un foton este ca şi când chiar fotonul "ar decide" cum să fie văzut. Astfel, se crede că actul de a observa aduce fotonul din tărâmul cuantic al probabilităţilor în cel real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături de nişte otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem cutia şi operăm o observaţie directă asupra sa.

Cel de-al doilea experiment:

Această concluzie bizară conform căreia actul de observaţie directă defineşte realitate (realitatea nu există în afara observaţiei) circulă de mult timp în rândul fizicienilor, fiind susţinută şi de un experiment propus de americanul John Wheeler încă din 1978, experiment despre care se credea că nu va putea fi niciodată pus în practică. Din acest motiv a primit numele de "Experimentul cognitiv al alegerii întârziate" (cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică). Acest experiment îşi propunea să răspundă la o întrebare aparent simplă: Când mai exact un foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de fantă?

John Wheeler a propus în experimentul său cognitiv introducerea unui al doilea ecran, dar doar după ce fotonul a trecut deja de primul ecran. Introducerea acestui al doilea ecran ar fi o decizie aleatoare în cadrul experimentului — uneori se introduce al doilea ecran, alteori nu. De asemenea, atunci când este introdus în experiment, acest al doilea ecran este conceput să producă acelaşi timp de interferenţă ca şi primul ecran. Astfel, teoretic, un om de ştiinţă ar fi putut urmări în ce stare se află fotonul după ce a trecut de primul ecran şi dacă rămâne în aceeaşi stare şi după ce trece de al doilea.

Dificultatea tehnică a fost că nimeni nu a reuşit să introducă în experiment cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a trecut de primul ecran şi înainte de a ajunge la perete. Această problemă părea insurmontabilă până acum câteva săptămâni. Echipa de fizicieni australieni a transformat acest experiment de gândire într-unul cât se poate de concret, de laborator, cu ajutorul unei instalaţii de lasere. Subiectul lor de experiment nu a fost însă un foton ci un atom de heliu, care deşi este mult mai masiv decât un foton, ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă acelaşi comportament în cadrul experimentului — şi anume să existe într-o stare indefinită şi apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă. Laserele au fost folosite pe post de grilaje, unul în faţa celuilalt, iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.

Rezultatul acestui experiment este chiar mai ciudat decât se aşteptau fizicienii specializaţi în domeniul cuantic: De fiecare dată când cele două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca unde. De fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă. Ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoşător, este că decizia privind prezenţa celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare şi din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu s-a întâmplat încă !

Cu alte cuvinte, este ca şi cum atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor şi ar fi ştiut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Ori cu alte cuvinte, eventuala prezenţă în viitor a celui de-al doilea grilaj pare să determine starea din prezent a atomului de heliu care trece prin primul grilaj laser ! Dacă atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă este determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat, ci urmează să se întâmple în viitor. Pe scurt, viitorul determină prezentul!

Cum este acest lucru posibil? Cum este posibil ca un eveniment viitor — activarea celui de-al doilea grilaj din sistem — să determine starea din trecut a atomului de heliu? Timpul ar trebui să se scurgă înapoi.

Profesorul Andrew Truscott ne oferă explicaţia: 'Atomii nu au parcurs distanţa dintre punctele A şi B. Abia când au fost măsuraţi, la sfârşitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile, de particulă sau de undă". Dacă ar fi să credem că aceşti atomi chiar au ales o anumită cale, sau căi, atunci trebuie să acceptăm că o măsurătoare viitoare determină trecutul acestor atomi, a mai adăugat el.

Ideea că viitorul afectează trecutul are implicaţii profunde care transcend lumea fizicii cuantice. O astfel de idee pune sub semnul întrebării, spre exemplu, conceptul de liber arbitru. Acest experiment, care va fi fără îndoială repetat, precum şi implicaţiile sale vor ridica mai multe întrebări decât vor oferi răspunsuri.

Sursa: Agerpres.
Următorul utilizator(ori) v-au spus Mulțumesc: Mihnea, gallardo, Nick

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Timp creare pagină: 0.105 secunde
Motorizat de Forum Kunena