Astrosens

Povestea lunii

1013 citiri *** 20 ianuarie 2019

Abonare 1

E noapte. Şi e lună plină. E mare şi frumoasă cu o aură argintie de regină. Da, plină de mister şi emoţie. Strălucitoare. Din păcate nu cu o strălucire proprie. Ce ciudat...sau mai bine zis controversat. Nu poate avea o strălucire proprie pentru că nu are lumină proprie, dar poate prelua strălucirea Soarelui. Aceasta fiind una din faţetele ei.
Datorită faptului că e doar un satelit al Pământului, adică stă pe orbită datorită atracţiei pe care Pământul o face asupra ei, are nevoie de susţinere şi încurajare pentru a nu fi tristă că este atât de singură...şi atunci primeşte acel ajutor de la Soare, astru care guvernează întreg sistemul solar, cu o rază blândă luminoasă care o îmbrăţişează, măcar pentru o perioadă de timp (Luna Plină). După care rămâne în umbră. Dar aşa în umbra ei şi nebăgată în seamă (tot o perioadă de timp – Luna Nouă), ea simte totul în jurul ei prin extraordinara senzitivitate. Poate simţi tot Pământul, pentru că îl parcurge continuu, învârtindu-se în jurul lui 28 de zile repetitiv. Epuizată de toate emoţiile şi trăirile pe care le duce, preia, cu care se încarcă, trece în izolare şi refacere (o perioadă de timp) încărcându-se de la Sursa de Aur, regele Soare.
E o misiune de observaţie şi ascultare de fapt...dar şi de supraveghere asupra Pământului, pentru că ea află prima, frământările sau bucuriile acestuia (o perioadă de timp – creşterea şi descreşterea). De aceea Pământul o ţine aproape şi o foloseşte pentru a transmite (ca o interfaţă) mai departe celorlalte lumi, Regelui şi Creatorului Etern, toate păsurile, dorinţele, aspiraţiile, nevoile, supărările sau necazurile, bucuriile şi frumuseţea, într-un cuvânt tot ceea ce manifestă El (Pământul) cu bune şi rele. De aceea, ea (Luna) este atât de bucuroasă uneori, încât toată faţă ei radiază de o strălucire Plină iar alteori, atât de tristă încât toată faţa ei stă ascunsă în umbră pentru a nu-i vedea nimeni lacrimile...
Da, este o trăitoare de emoţii şi un canal mesager foarte folosit. Căci, pe cine să se bazeze Creatorul Etern pentru a afla ce se mai întâmplă pe Pământ, sau cu Pământul ? Sau credeţi că EL nu ştie? ...sau chiar dacă ştie şi cu siguranţă ŞTIE, tot are nevoie şi de ea, Luna...pentru că e frumoasă şi sensibilă, e o tainică şi ştie să păstreze secrete, e ascultătoare şi curajoasă, dar mai ales iubeşte, iubeşte din tot sufletul Pământul. Şi...mai e ceva. Noaptea e felinarul Lui, chiar dacă peste zi e „aprins” de Soare, totuşi Ea are o mare importantă pentru El, pentru că datorită ei, unii oameni îşi mai găsesc şi în noapte „Calea”.
E ca o mamă grijulie şi protectoare care a primit această misiune de la Creatorul Etern, să-şi conducă copiii (la culcare) pe cărarea luminată de felinar. Să-i îndrume, să-şi sfătuiască, să-i aline şi să-şi dăruiască învăţăturile adunate din atâtea şi atâtea informaţii primite de-alungul timpului, selectate pentru ca din beneficiul lor aceştia să poată învăţa lecţii de viaţă, să poată eleva pe Cărarea aleasă (drumul ales de fiecare fiinţă de pe Pământ).
Dar, tot ce are nu este al Ei. Este primit. De aceea, are misiunea de a da mai departe. Este o unealtă, o executantă dar cu caracteristici şi personalitate proprie. Pentru că simte şi trăieşte experimentele altora de foarte multe ori, îşi poate slăbi personalitatea şi devenind vulnerabilă, se ascunde, se izolează pentru a nu „cădea” de pe orbită, până va începe din nou să iasă încet la lumină.
Poate părea o entitate foarte controversată, aşa încât puţine alte corpuri cereşti o înţeleg cât e de folosită şi cât de grea misiune are. Noroc cu Regele Soare, că o încurajează tot timpul, deşi ea este cea care îl ajută ca interfaţă cu Pământul.
Este şi rămâne o regină în mantia ei alb-argintie –aurie, protectoare şi iubitoare cu Pământul, posibil prima ei iubire de care a rămas agăţată până astăzi (în prezent).
Deşi atracţia energiilor terestre (grosiere) a fost şi este mare, a rămas totuşi să orbiteze singură şi să-şi onoreze misiunea, dintr-o imensă dragoste faţă de Creatorul Etern şi Fiul acestuia Regele Soare, cu care a acceptat de fapt să se logodească, devenind astfel Regina de Argint.
Şi până în ziua de azi, trăiesc cu toţii în Armonie Divină şi Iubire necondiţionată, fideli fiecare misiunii Astrale şi Divine pe care o are.

P.S. Pentru noi...cei „tereştrii muritori”, sunt felinarele de zi şi noapte, VIAŢA şi LUMINA, IUBIREA şi ARMONIA.

......(daca tot asteptam eclipsa..:) )