Astrosens

firul ariadnei

1081 citiri petrutdan 20 martie 2020

Abonare 4

acum ceva vreme mi-am pierdut un prieten
interpretam în mod diferit lucrurile
mereu îmi spunea că la o femeie îl atrage glezna
le punea lănțișoare
de jur împrejur
ritualul acela aproape de sincretism inducea o stare incontrolabilă
până își pierdeau vibrația
tăceam în aripi așteptând să se aștearnă confuzia
pe frecvențe joase

atunci când primești trei de da
ar trebui să-mi cer scuze
m-am obișnuit să-mi întorc capul sau să mă prefac că privesc în altă direcție
până încep să respir după cum a spus și Dumnezeu
că
toate lucrurile sunt bune

am crezut că este gelos pe faptul că pot fi fericit fără dragoste
deși e mai aproape de mine decât propria-mi mână
întotdeauna a fost

între noi nu are loc cuvântul iertare
simt nevoia de apă
îmi este scris în adn să calc pe aceleași urme melci uriași scuipă copaci să-i adoarmă
când toată lumea se gândește la cei pierduți înainte ca
cineva să ia vreo măsură absurdă cu privire la viață
și să-mi dorească tot binele din lume
recunosc ce greu îmi este să spun că nu
am nevoie de nimeni
mereu a fost greu

când tu ești atât de fericit și departe