Astrosens

GEAMUL ABURIT DE RASUFLARE

1070 citiri calimanr 8 ianuarie 2019

Abonare 2

-fragment -
Fara sa vreau, cand vad un geam aburit, imi vine in minte lemnul mancat de carii al unei usi cu geam larg, fara deschidere, si mirosul de mucegai care imi incalzea rasuflarea. Scriam nimic pe geamul aburit, cu fruntea sprijinita de el, cat mai aproape de cele desenate. Ma fascina suprafata sticloasa, putin ondulata, cu bule mici de aer. Imperfectiunea ma atragea si cream in gand povesti in care iubeam neuniformul sticlei. Uneori incercam, profan, sa prelucrez siliciul din nisip ca sa-mi creez propria fereastra, cu multe bule de aer si denivelari. Asa aveam mai multe motive si loc pentru povesti.

Intotdeauna vorbeam. Si acum o fac, doar ca atunci depaseam „limita” si nu o data  auzeam vocea soptindu-mi gandul. Atunci el, gandul, devenea aproape fizic, si el, gandul, nefiind curatat, taia, subjuga, lega, zgaria. Asta facea.

Intr-o picatura de sticla, nu mai stiu de unde luata, mi-am creat primul spatiu. Asta se intampla acum cateva epoci in urma cand cei de azi erau, poate, in povestile mele sau ale celor ca mine. Arcade inalte cu spatii deschise, translucide, cele mai luminoase construtii vazute sau inchipuite am facut atunci, bucurandu-ma cu ochii de toate.

Cu fruntea lipita de geamul aburit, in mirosul cald de mucegai cresteau stralucitoare coloane albicioase care sustineau, de fiecare data, plafon in cupola - geometrie pura si proportii firesti.